sebi -
aici în după-amiezile cu miros de frunze arse
nu mă mai grăbesc sunt locuit de zgomotul nucilor
pe care un copil le izbește undeva pe o prispă
mi se întorc
anotimpuri din care n-am păstrat nimic
seri lungi traversate de acceleratul de 21 spre podul cu lanțuri
caiete vrăjite pe care le-aș arde pe rug
chipuri din care nu mi-a rămas nici măcar de o tristețe
să-mi ajungă pentru o țigară cu mătase de porumb
să suflu în tăciune să pufăi să mă înec bucuros de toate gusturile stranii
ale fricii că se va stinge
că îmi va pune cineva mâna pe umăr înainte de a mi se umple cerul gurii
acum toate se umplu
de zgomotul nucilor care se rostogolesc
spre seară
Poezie:
Comentarii
minunată
Ottilia Ardeleanu -
trimitere într-o lume al cărei farmec nu va pieri în nicio toamnă care (îţi) răscoleşte amintirile.
începutul pregăteşte foarte frumos partea esenţială a discursului, acolo unde a rămas totul impregnat în fiinţă. altă coloratură, altă impresie produse de vremurile acelea sunt foarte frumos expuse în grupajul acesta:
"chipuri din care nu mi-a rămas nici măcar de o tristețe
să-mi ajungă pentru o țigară cu mătase de porumb
să suflu în tăciune să pufăi să mă înec bucuros de toate gusturile stranii
ale fricii că se va stinge
că îmi va pune cineva mâna pe umăr înainte de a mi se umple cerul gurii" care mi se pare reprezentativ.
finalul sigur vine să completeze starea poetului, starea care de altfel şi trezeşte amintirile.
bun, mi-a plăcut şi remarc.
***
sebi -
îți mulțumesc,mă bucur că aceste versuri ți-au oferit măcar o clipă de bine!
frumos!
yester -
de inima albastra, sensibila si frumoasa. mi-a placut, Sebi!
Paul,
sebi -
albastră o fi! mulțumesc de lectură și de semn!
un text care place
serafim oprea -
pentru ca e limpede si emotionant. e un text care curge frumos ca o apa lina. e un text caruia aproape ca nu i-ai putea gasi cusur. doar faptul ca se foloseste de acele elemente care creeaza emotie implicita, ca foloseste acele ingrediente clasice care il fura pe cititor. arta ar trebui sa faca o cafea amara sa ti se para dulce, si nu amara. adica poezia asta vrea sa te impresioneze cu tot dinadinsul si o face pentru ca autorul a pus in ea doza potrivita de amar cat sa-i zapaceasca pe cititori. e bine. chiar si asa e bine, fiindca se vede ca bucatarul e bun.
dar intreb si eu oare, nu ar fi fost si mai bun daca ar fi avut la indemana spalt, cuie, piulite, arcuri si ceva lemn, nu mai bine ar fi fost mai creativ sa faca Pieta, o reproducere, decat o capcana de prins soareci? nu sunt rautacios, doar obiectiv. textul e bun, dar e ostentativ. pentru ca e dezbracat, pentru ca arata din prima si oricui ceea ce vrea. emotie. daca ar fi fost mai pe sugestie, mai voalat, ar fi fost poate si mai bun.
nu pot realiza Pieta
sebi -
deși am plâns, văzându-o!
E drept, nici nuculița, dacă mai știi jocul acela care presupunea să câștigi niște nuci, izbinnd alte nuci...
(bine, noi, pe atunci, le ziceam ”buci”,habar nu am de ce), probabil de aceea e dezbrăcată nuculița. frustă. arată oricui. nădăjduiește la oricine, ce ar mai fi de spus?
că nu am mai avut dantelă pentru voal?
e toamnă.