Iulia -
Se întâmplă câteodată
caii sălbatici pe câmpuri să nu-mi mai alerge
iar buzele mele să fie departe de palmele tale.
Și apoi se adună toate mirările,
se numără toate plecările,
se vorbește despre un măr, un cd, o portocală,
se zâmbește ușor
printre două scrâșnituri ale dinților
și un suc sănătos de fructe băut pe nerăsuflate,
se…mda, se întâmplă câteodată
caii sălbatici să uite de câmpuri.
Poezie:
Comentarii
alma -
Este evident că cd-ul și "un suc sănătos de fructe băut pe nerăsuflate" nu au ce căuta în poezie, pentru că transformă ce ai vrut tu să fie poezie într-un fragment de proză / jurnal. Însă e frumos finalul, prin versul "caii sălbatici să uite de câmpuri".
Ela -
multe pronume și personale și impersonale. cred că merge în vers 2 "să nu mai alerge", în vers 3 "iar buzele să îmi fie departe de buzele tale" pt a evita acel mele - tale. și cred că penultimul vers depășește limita poetică prin "se...mda... se". merită păstrat finalul, sub forma, propun: "da se întâmplă câteodată caii sălbatici să uite de câmpuri" (cu sau fără acel da) tot în plus și apoetic îmi pare și acele "iar", "și apoi". sunt prea multe elemente de legătură într-o poezie de mică dimensiune și de aceea sar în ochi de la prima privire. citește fără ele și vei vedea efectul.