Ok, textul nu e strălucit; pe alocuri, e patetic, facil, poetizat, clişeic, dar nu-i chiar de şantier. Trebuie păstrat un echilibru vizavi de problema asta. Dpmdv, un text se judecă şi funcţie de gradul valoric general al textelor unui autor, iar Anna, de obice, scrie ok. Şi dacă bag acest text la şantier, probabil că voi fi nevoit să mai tai şi altele de pe prima pagină. Ochiul brut nu face casă bună cu critica ori pseudocritica. Oricum, nu despre asta e/ era vorba, ci despre faptul că un text poate fi făcut varză şi fără mişto.

of, of, dar să nu exagerăm! simt o oarecare tensiune aici, să fie iarna care s-a întors de pe coclaurii unde s-a ascuns? sesiunea? nimeni nu știe!? zic să mai aruncăm un ochi pe text și apoi să încercăm să ne revenim, că nu-i oaia chiar așa de creață!
prima strofă „unii oameni nu aleg să se sinucidă/când ninge/pe umeri le cresc/cercuri polare/dar nu se plâng” poate reformulată ar ieși ceva mai vrednic de transmis. Poezia începe cu un truism și anume: unii oameni sunt slabi de caracter și renunță, în timp ce alții nu, deh, viața-i grea pentru toți, dar nu toți disperă. Corect? Corect!
Mai departe, vedem cum Nuti face un portret al oamenilor ăstora care aleg să trăiască. Mai exact o portretizare a felului cum reușesc ei să facă față. Se mulează pe subiect, sunt darwinieini și nietzieni, mai pe scurt- the survival of the fittest. Agreed, ideea nu-i rea, însă reformulat ar suna mai brav. În formula asta mi se pare că duce cam tare spre patetism. Uite, de exemplu, eu strofa a doua aș fi scris-o ceva de genul ăsta „fac coadă la crucea roșie/pentru fiecare anotimp/se cere tot o altă inimă/ care să le pompeze sângele/ măcinat precum un bob de grâu/ sub pietrele de moară”- doar o sugestie, desigur.
nu înțeleg versul ăsta „când le e frig printre oameni
sărută pereţii singurătăţii lor”, mai exact nu înțeleg rostul lui „printre”. Sinapsele mele leagă mai bine informațiile pe care le tot leg de o săptămână pentru cele ce urmează în următoarea, deci poate e vina mea. Oricum, eu zic ca dacă faci o comparație sau metaforă sau etc. trebuie să aibe sens, ori uneori mi se pare că te joci de-a v-ați ascunsa cu clișeul. Pe alocuri ești la limită, pe altele parcă prea originală.
Repet, ideea textului nu este rea. S-ar putea scrie poezii chiar bune pe tema asta, dar, ridic întrebarea azizei încă odată- vei mai lucra sau nu la el? eh, bănuiesc că nu depinde de nimeni decât de tine.

sunt multe comentarii aici (un lucru bun!), și o să mă întorc pe urmă la ele...
dar, după lectura poeziei, pot spune că nu-i găsesc locul acestei parafraze din Nietzche (bănuiesc că asta ai intenționat).
pentru că, oricum, sora lui și contemporanii acesteia, apoi bună parte din urmașii acestora, au întors pe dos ceea ce a vrut Nietzche să ne facă să pricepe.
cel puțin, eu așa cred.

abia acum am văzut că ai modificat textul. da, ce să zic, îmi place mai mult, dar mult mai mult. e o formă mai evoluată a primului. ideile, profunzimea e alta acum. mi-a plăcut cum ai încheiat- prin atâta disperare tacită lumina a reușit să iasă la suprafață.
Felicitări!

err. la err- asta dacă vă referiți la Friedrich Nietzche. Dimineața nu văd prea bine, dioptriile mă omoară în ultima vreme:)

sunt absolut incredibilă, cer iertare juriului, dar pe bune că nu mi-am dat seama. trebuie să-mi pun un încetinitor la degete, că tot scriu și ochii-mi tot fug. de acuma erata la erata la erata:)) Nietzsche! HA! uite că a ieșit:p

la el mă refeream, Mădălina. Doar că în acel comentariu mă adresam Nuței Crăciun. am crezut că se subînțelege.