Mă uit în jur şi chiar nu am dreptul să fiu
mai furioasă
decât femeia decapitată în mijlocul străzii
pentru o faptă nedovedită. Decât femeia
care stă în bus lângă mine
încercând să-şi ascundă vânătăile
pe care se minte că le merită.
Ce se întâmplă la câţiva km depărtare, pe aeroportul din Donetsk,
pe străzile Ucrainei,
reuşeşte să vibreze sinistru în aerul
din camera mea. Fotografia zilei
arată
un orfelinat prin care gloanţele au zburat
ca într-o scenă slow motion
cum făceau odinioară
avioanele de hârtie ale micuţilor.
La final, tapetul cu unicorni distrus,
puful pernuţelor
care au substituit căldura maternă
atâta timp
călcat de bocancii mari
ai soldaţilor.
În altă zi, o altă fotografie
ca o radiografie monstruoasă din
punctele fierbinţi ale lumii. Rebeli purtând
pe braţe
alţi rebeli, schilodiţi
într-o luptă incorectă.
Departe de toate astea,
eu, ochiul laşului
privind din adăpost,
spectacolul acid al unei generaţii
sălbăticite.
Comentarii
păcat că textul alunecă grav
Virgil -
păcat că textul alunecă grav în descriptiv, explicativ, demonstrativ, comentariu politic, moralist, etc. pentru că probabil că de acum cam toată lumea știe că asta NU este poezie. poezia nu este o redare sau un comentariu al realității. ci un efect, o stare, o reacție DIN CAUZA EI.
:)
aliz -
nu am învăţat încă ce este poezie şi ce nu este poezie. mă îndoiesc că ştie cu adevărat cineva asta la cum evoluează totul în ziua de azi. poate că e prea descriptiv, dar mă îndoiesc că descrierile astea nu transmit nicio emoţie şi nu provoacă nicio reacţie. mie mi se pare că mai degrabă e un text direct şi clar, care prezintă realitatea aşa cum e ea de fapt. de ce să ne ascundem după tot felul de metafore încâlcite? :)
- despre -
a.a.a. -
...Alexandra, cred că Virgil are dreptate. Textul este frust, iar pe alocuri, stângaci ("pentru o faptă nedovedită. stă lângă mine în bus") şi afectat ("puful pernuţelor care au substituit căldura maternă/ avioanele de hârtie ale micuţilor"). Cred că, în primul rând, problema este în modul de abordare - unul gazetăresc, suficient ( "mă uit în jur şi chiar nu am dreptul să fiu/ mai furioasă /decât femeia decapitată în mijlocul străzii"), traversat, ocazional, de supraliricizare ("reuşeşte să vibreze sinistru în aer"), iar contrastul rezultat este cel puţin nefericit.
...Şi eu cred că textul de mai sus transmite cumva, cuiva, emoţie, dar e foarte important cum o face, prin ce mijloace şi pe ce miză. Faptul că tot ce scrie în el se întâmplă în realitatea nu are nicio importanţă axiologic-literară. Iar dacă argumentezi că textul se vrea direct/ clar şi întrebi de ce ne-am ascunde după tot felul de metafore încâlcite, aş putea să întreb şi eu de ce... poezie? Pentru că poezia nu-i tocmai cel mai clar şi direct mod... Unde mai pui că are prostul obicei de-a-şi băga nasul prin tot felul de metafore. :).
bine măi
aliz -
Dacă aşa spuneţi voi, mă dau şi eu pe brazdă. Am citit ceva asemănător la o poetă, Adriana Carrasco, şi am încercat să adopt stilul. Ei îi reuşeşte, mie încă nu :)) Dar o să mai lucrez până o să îmi reuşească şi mie, nu mă las. Mulţumesc pentru comentarii!