Virgil -
...
sînt o pată de rugină
pe o pușcă veche
tu mîna
care mă ascunde
prefăcîndu-se că trage
în sus
vînătoare după secunde
fără sfîrșit
ne-au măcinat vînturile
cu dinții lor de nisip
a mai rămas din noi
doar un os
un lemn
și parfumul albastru
nerostit
Poezie:
Comentarii
da
alma -
Cu scuze că intervin, dar nicidecum ”ne-au măcinat vînturile” în poezie. În rest, e frumos. Cum se cheamă parfumul albastru?
de ce?
Virgil -
nu e nevoie să te scuzi, dar tot nu înțeleg de ce nu este voie să ne "macine vînturile" în poezie. Mai ales cînd e "cu dinții lor de nisip". ... Parfumul albastru...? ei.. dacă e nerostit să rămînă nerostit...