există atîtea locuri unde am putea începe
totul
de la capăt
și totuși ne trezim
victime ale aceleeași coincidențe
stranii
căreia nu îi putem da nume
pentru că în clipa aceea
ar înceta să ne mai surprindă
iar noi nu am mai putea fi
aici
pierdem întotdeauna
momentul
înțelesul lui
risipit ca un val în mulțimea valurilor mării
o filă în grosimea închisă
a unui tom
un sărut care ar fi putut să fie
sfîrșitul lumii
cunoscute
în chingile
acestor plauzibile dimensiuni
cînd restul lucrurilor devine
la fel de important
precum balastul pentru aur
sau tonele de lemn oriental
pentru esența de oud
ne întrebăm dacă am fi putut avea ochii deschiși
dacă am fi putut fi gata
să fim ceea ce am fi disprețuit apoi
pentru totdeauna
dar nu am văzut
nu am disprețuit
și nu am putut iubi
sîntem doar ce a rămas
de explicat
în notele de subsol
din tomul vechi și gros
în care nu există nici o foaie
de cuprins