ieri l-au înmormântat pe tomescu marius
sigur nu s-a dat la știri pentru că tomescu marius
n-a murit în afganistan și nici nu a fost parlamentar de buftea
nimeni nu a știut că a fost comandantul meu de companie
și noi trebuia să câștigăm un război sau mai multe
tomescu marius era un tip al dracului așa ziceau soldații
chiar el îmi spunea așa suntem noi parașutiștii mici și ai dracului
deși eu aveam peste 1,80 îmi era ciudă că nu-s mic și al dracului
ca să fiu și eu ca lent majorul ăla căruia îi plăceau v-ați prins fotbalul
femeile vinul și salturile nestabilizate
cădea marius până pe la 500 îi transpira mâna pe mânerul declanșator
dar nu-l trăgea decât atunci când i se făcea milă de noi cei de jos
și atunci ziceam toți clătinând din cap
al dracului tomescu ăsta
la revoluție îl auzeam cât am arma asta și-și mângâia kalașnikovul tandru
ca pe o femeie plină de nerv
nu mă temn de nimic bă să vină mama lor apoi înjura așa cum știa el
de te făcea să râzi deși sincer nimeni nu prea avea chef de râs
doar moartea pe care o simțeam ca pe o muiere prea parfumată prin preajmă
cum se fâțâie cum ne ațâță sângele cum s-ar iubi ea cu noi toți
să vină am cinci sectoare zicea marius și-și pipăia erotic nervura de fier și lemn
cu nume sălbatic rusesc
și a venit dar marius nu mai avea nicio armă
nici bilgheri din piele galbenă moale cu care să mai încerce un marș forțat
din încercuirea toamnei
nu mai avea masă de pliere ca să-și pregătească un zbor al dracului
când sar sunt liber sunt cel mai liber spunea nimeni nu mă atinge
de acolo de sus știi cum e totul se vede frumos neclar
și toate lucrurile neclare sunt superbe
sufletul meu se deschide odată cu voalura liniște
într-o zi mâna lui a smucit cu disperare de mânerul bg7
dar nu mai era nimic de deschis
și a trecut marius de 500 de 400 de 200 totul se apropia
devenea din ce în ce mai clar până când
nu i-a mai fost milă de noi