cred că după veacuri și veacuri de biblioteci
pogorîte din Golgota sau
stinse din Alexandria
nu prea am ajuns atotștiutori
nu prea am ajuns atotputernici
după secole sure de istorie și
nici măcar atotvăzători nu vom deveni
după milenii de internet
în haina ei vaporoasă
inima obscenă a poeților
tot mai gonflabilă și mai grea
exhibată în public degeaba
fără proteste și admirații în masă
rămîne o scîrbă dulce un fel de suspin
cu sînii mari ca în telenovele
mîngîiată doar de frații de suferință
ca în sectele alea în care sora
îți dă trupul ei cu un gest teatral
apocaliptico-mărinimos
ici-colo o mică furie o nenorocită de milă
în rest coada între picioare și viteză
ambiția maladivă de a vedea și pe mama dracului
senzația scărpinată în ochi de nisip
și totul scufundat pînă în gît
într-o mare de monitoare
cu pupilele mărite ca niște sexe oribile
noroc că unii mai ies pe nevăzute afară
să hrănească și să șuteze cîinii
și tot ce mai aud e un cîntec stupid
de jucărie muzicală
schelălăită razna în cucuruz
cu bateriile duse
Comentarii
timbru inconfundabil
hopernicus -
Ca și în Verdele studiază, Galbenul înțelege, timbrul vocii este același, atent și neiertător. Dar cu atât mai mult, se impune cititorului o nouă decodificare a realității și valorilor din spatele acesteia. Felicitări. Așez o peniță lângă această sondare și portretizare a întunecimii din inima zilei
D-le Pope
skylander -
e întotdeauna reconfortant să vezi noi cititori care pe deasupra lasă și comentarii pertinente în subsolul vreunui text. text care, întîmplător, îți aparține. asta dovedește că, tocmai poezia ta, i-a cucerit. și că a meritat tot efortul de a o pune la punct ca pe o armă de cucerire în masă...:)) sunt cîteva adevăruri în acest text care dor evident. dar care nu mă fac să mor. nici de tarele lor și nici de rîs. sunt destul de grave și trebuiesc oameni cu picioarele pe pămînt ca să ia atitudine. vă mulțumesc pentru aprecieri și implicare d-le Pope. cu stimă, G.