Sapphire -
știți deja: personajele își vor alege...
noaptea asta se întoarce de jur împrejur ca un fir de păianjen
se agață de mâini
cu buzele
lipsesc desăvârșit determinările
ciudato!
trecem la următorul cer
aici
nu coboară nimeni
ținem bine de puncte
tabu-uri
și mai ales
de culori
bine definite
tu
poți să începi cu nietzsche
sau cu un fir de iarbă
contur
și
pietrele îți vor crește prin piele
ușor,
la baza cefei
ca o răsuflare
prinde-te. fugi
i will follow
eu
adulmec
îți prind urma cuvânt
pulsând
la baza gâtului
unde sângele tău bate
halucinant
haite ne-ndurate de vise
pierde-mă
noaptea asta s-a desprins la ambele capete
prinși la mijloc ne țesem
ca o scară împletită
din pântec
Experiment literar:
Comentarii
Ariana -
Știm deja...:) Poate că acel ,,cu buzele” ar fi putut fi sugerat altfel, deși se deschide o imagine-senzație de învăluire ce apleacă. Dar alăturarea mâini-buze o găsesc cumva prea bruscă și singulară. Aș modifica de asemenea ultimul vers al celei de-a doua strofe. Folosirea lui ,,eu” diminuează impactul împărțirii din strofele următoare, iar ,,bine definite” contrazice prea repede în poezie lipsa desăvârșită a ,,determinărilor”. Îmi plac inserțiile italice, parcă le-aș spune diabolice, țipetele foșnitoare care, pentru mine, chiar reușesc să creeze atmosfera. E ceva din Frank Herbert în versurile tale :). Îmi place contrastul puternic de stări, acel hipnotic tu – eu, liniștea pietrei vs. nebunia sângelui. Finalul...ca de obicei în tușă personală de neuitat, de data asta m-a cuprins irezistibil. Superb, spun eu, riscând o posibilă catalogare desuetă. Noaptea asta, Bianca, e teribilă, dar cât invidiez teribilul ăsta...
Sapphire -
Ariana, ce ma fac daca voi capata dependenta de prezenta ta pe textele de acest gen? :-) Lasand gluma la o parte, iti multumesc pentru modul in care urmaresti acest ciclu, si ma bucura mult sa vad ca reusesc sa transmit... Si pentru aceasta imi sunt extrem de utile observatiile tale, de aici nu se vede intotdeauna :-) Sa o iau pe rand: la inceputul versului al doilea al primei strofe lipseste un "ni". Acum ar fi mai clar, nu, cum vine alaturarea aceea de buze si maini, dar nu puteam sa las pe "ni" acolo, pentru ca... lipsesc cu desavarsire determinarile. Si acum ajungem la urmatoarea: numai in prima "scena" lipsesc determinarile, pentru ca de-aici incolo lucrurile stau altfel: incep tabu-urile si culorile "bine definite" :-) Cu acel "eu" ai perfecta dreptate, trebuie sa dispara de acolo... Nu stiu cum s-a strecurat, ca n-avea ce cauta acolo :-) Alaturarea de Frank Herbert, si inca vis a vis de versurile mele, ma face sa rosesc... mai rar un asa creator de atmosfera si obsesii ca el... Sa fie de invidiat, sa nu fie...:-) ?! Stii zilele acelea de vara cand zboara panzele de paianjen? Imagineaza-ti o noapte intreaga care se agata astfel de tine... he.hei.