ziua va lovi
ca o bilă de oțel în ochiul drept
se va auzi un glas care zice
sa fie urechi
iar ochiul închis va sta scut
sub hoitul minții
pînă la asediul de seară
cînd în urechi vor țiui
sufletele tîșnind din trupuri
roșii zvîcnind la orice gînd
amirosind fierbinte
păgînă tămîie
limba zvîrcolindu-se
va face minuni
acolo