Şi prin urmare, cum dincolo de rama portretului lui Dorian Gray este interzis să fii, mort, copt, tăiat în patru, făcut pe dracu, orişicum, nu vei putea să treci niciodată dincolo de pereţii celulei tale de timp şi spaţiu alcătuită după darea de mână a lui Dumnezeu. Prin urmare este mai bine că e aşa fiindcă altfel te-ai scurge dinspre creier spre oase sau poate invers, ai invada mările sau ai trece peste nivelul critic al apelor de suprafaţă. Incomplet. Nu fugi după timp, prietene. Cronos îşi înghite odraslele şi ţie nu ţi-e dat să fii zeu. Toate urmele pe care le laşi capătă chipul şi asemănarea ultimei clipe ce o trăieşti acum. Amintirile sunt ca noroiul uscat după ce ai călcat strâmb cu cizma, ori precum cenuşa împietrită peste victimele Vezuviului şi tu nu eşti Tutankamon să rămâi în formă pentru vizitatorii muzeului dintr-un alt veac. Viitorul face mereu bani mărunţi din comorile vechi; tu ai acum praful tău invizibil pe noptieră sau pe hainele tale, ai de luptat cu nebuloasele din secunda ta de eternitate, bucură-te.

Mă plângeam deunăzi omului invizibil că trece prea des prin pereţii camerelor mele. Din cauza aceasta mi-e tot mai frică când simt că mobila şi durerile vechi încep să pocnească şi mă întorc de pe stânga pe dreapta sau invers în pat, ca să găsesc poziţia mai puţin dureroasă. Îmi amintesc fie reprezentarea omului vitruvian a lui da Vinci, fie imaginile din hărţi de preso sau acupunctură cu câmpuri de energii care se întrepătrund. Îmi amintesc că la o înmormântare din familie medicul care a venit să îmbălsămeze şi-a declarat neputinţa şi măruntaiele mortului au ajuns la rădăcina unui pom din grădină. Dar slavă domnului că anul acesta pomii au înflorit normal. Tot universul se regăseşte încă în fiecare din ipostazele sale, în floarea sau în fructul care o urmează. Orice poveste poate fi citită şi de la sfârşit către început în cercul închis al vieţii şi al morţii. Pentru mine această limitare ontologică înseamnă libertate.

În chilia pe care nu mi-a fost dat s-o am niciodată am atârnat lângă fereastră câteva desene ale mele cu flori imaginare, de altfel destul de frumoase. Încă mai sper să le descopere viitorii exploratori ai adâncurilor, undeva pe ţărmul unui atol, prin vegetaţia coraliformă.