cândva, oboseam cântărind bucuria.
o aruncam în larg și lăsam
s-o ducă apele, spunându-mi că aproape,
una cu trupul și cu sufletul meu,
se înmulțea o altă bucurie, ca într-un heleșteu
plin cu pești aurii.
blup! auzeam, se zbăteau peștișorii,
și cu ochii deschiși, eu visam.
de sus până jos, mă învelea amiaza
în mătăsuri parfumate, moi.
hei, dulci șovăieli, așteptări coralii…
s-a scuturat amiaza de semințe.
au fost furtuni, timpul s-a tulburat
și am rămas lângă un mal străin.
în buzunar, un boț de dragoste.
lacome gânduri mă-nconjoară în stol
să ciugulească firmiturile.
acum, în oglinzi mă pândește trecutul,
îmi face cu ochiul, mă dezbracă pe-ascuns,
se lipește de coapse povestindu-mi în șoaptă
cât de blând legăna unda râsului meu,
câte ape dansau în lumina obrajilor.
o broască râioasă, așteptarea de-acum!
blup! se aruncă bucuriile mele
și-n suflet e mâl, și în trup e cenușă.
cu ochii închiși îmi pieptăn tăcerile,
să le pot împleti în șuvițe subțiri.
m-a-nvelit înserarea cu o scoarță
de cânepă.
hei, dulci șovăieli, așteptări coralii…
Comentarii
puțin cam previzibil textul dar nu
Virgil -
puțin cam previzibil textul dar nu deranjează neaparat. aș fi vrut poate să mă surprindă cu ceva. am eu teoria asta (poate naivă, poate modernistă) cum că viața are oricînd un potențial spre neprevăzut. dar să nu ne amăgim...
poate mi se pare nițeluș cam dură imaginea cu broasca rîioasă deși înțeleg că se vrea o apartenență la același filon metaforic acvatic dintre cele mai multe care trec prin text. este un text frumos chiar dacă nu extraordinar. și apoi titlul mi se pare puțin cam prea „pilduitor” deși, recunosc, am făcut și eu asta uneori. deși nu sînt un mare fan al imperativului „hei”, aici totuși are ceva tandru și reușește să rămînă poetic, în opinia mea.
la o a doua citire textul îmi pare echilibrat.
citindu-ți cpmentariu,
Sancho Panza -
citindu-ți cpmentariu, mă miram... nu pricepeam de ce ai lăsat peniță, când vedeam câte argumente „contra” se adună! :)
încărcătura metaforei este, cred eu, anunțată din titlu, e o „filă de jurnal” și vine din alt veac... adunând apele amintirilor... (vai, e timpul să mă despart de text!)
pentru mine, a fost pe jumătate joc, pe jumătate exercițiu.
acum răsuflu ușurată.
mă bucur că, până la urmă, ți-a plăcut ceva! :)
erată *comentariul
Sancho Panza -
erată
*comentariul
Recitesc cu mult drag si nu am
Maria - Doina -
Recitesc cu mult drag si nu am decât aceste cuvinte :)
Un citat celebru afirma că una din condiţiile fericirii e să nu privim în urmă, să nu ne lăsăm amentaţi de amintiri...si as mai adăuga, să spargem oglinzile :) Urmărind firul discursului liric, observ, ca într-un jurnal, desfăsurarea vieţii având ca parametru esenţial bucuria cu toate ,,consecinţele" ei. Metafora vieţii e ziua cu momentele ei esenţiale, cu dimineaţă, amiază si înserare, iar ,,apa" e partea afectivă a acesteia. Finalul e trist...si adevărat pentru multi...Dar, totusi, romanticii au puterea de a mai privi stelele, nu?...si să aibă ,,asteptări coralii" :)
Tu spui că e un exerciţiu, un joc, dar iată că e un poem excelent. Finalul mi se pare mai profund, în timp ce incipitul ,,mai" ludic, poate pentru că rădăcina suferinţei e mult mai profundă decât cea a bucuriei. Mi-a plăcut foarte mult. Te felicit, Adriana!
Nu pot să nu redau versurile din final:
,,o broască râioasă, așteptarea de-acum!
blup! se aruncă bucuriile mele
și-n suflet e mâl, și în trup e cenușă.
cu ochii închiși îmi pieptăn tăcerile,
să le pot împleti în șuvițe subțiri.
m-a-nvelit înserarea cu o scoarță
de cânepă.
hei, dulci șovăieli, așteptări coralii…"
Maria Doina,
Sancho Panza -
Maria Doina, mulțumesc!
Un poem interesant,
margas -
Un poem interesant, frumos simțit și construit, însă nu îmi plac deloc locurile comune din partea a doua a sa... prea abundente! 'timpul tulburat' 'malul străin' 'lacome gânduri' (inversiune veche) 'în oglinzi mă pândește trecutul'... și tot așa, în partea aceasta a doua poemul parcă mă procoacă la un concurs de reciclat metafore. Pe final, de la broasca râioasă încolo, poemul m-a pierdut complet.
Margas
„la un concurs de reciclat
Sancho Panza -
„la un concurs de reciclat metafore”...
exact la asta te invită, Margas.:) a se citi (cu atenție) titlui.