Strop de echivoc, undă de emoţii,
ocean de criză de identitate

Văd undiţe ce prind peşti cu gust vânăt,
Plec din mine cu vise,
Îmi dau jos ochelarii 3D
Şi mă cutremură undele soarelui
Ce devorează atmosfera.
Mă simt ca în deşert,
Pe un parchet cu modele nisipoase,
Şi cu o lună obeză
Cărată de un tavan mut.

Mă uit într-un CD,
Şi-mi văd paralela
Cu un ochi de curcubeu
Şi o viaţă în formă de cub.
( Bardan Iulian Claudiu – 9 ani )

bring him home

sunt corcodușul înflorit între două case
memoriale
foșnesc până vine frigul
cu sfârșitul lumii în fructe

ca un
prunc care-și scâncește noaptea
pruncia
beau apă și plâng mingile de golf
izbite de cruzimea croselor
poate de aceea toți preferăm o muză
mută

uca are doi sori blânzi
ca mama
din care am băut culori
pe săturate

nu vreau să par mai excentric
decât sunt
dar mă gândesc
să o apropii cândva
de un nor
să plouă și să o las să pipăie fulgerele
ca pe mătase

*felicitări Iulian! scrii mai bine decât mine, aici!