nimic nu e infinit totul e continuu
citisem o carte
până mi se făcuse sete
râcâind foile în disperare de verde
am nimerit în genunchii altuia
așa se întâmplă
dacă nu ești atent pe unde mori
în ce poziție
știi
a spune lucruri simple echivalează
cu a lua apă din fântână
prin mâinile lui Dumnezeu
pietrele sunt degete tăiate de soare
gesturile noastre vor deveni iarbă
probabil
uneori iubesc până îmi fulegeră între dinți
alteori aprind lumânări ca să îmi redescopăr
trupul
din oră în oră am carnea
din sticlă pisată
și
răsuflu ușurat odată cu perdelele
Poezie:
Comentarii
hialin -
Salut ! Un text relativ bun cu mici "carente". Titlul este interesant, atrage prin acea inverisune de idee. In inceput ai o cacofonie destul de sacaitoare "facuse sete", poate poti sa modelezi un pic versul. Urmeaza iar o idee buna prin a "nimeri in genunchii altuia"... o constructie interesanta si oarecum surprinzatoare. Formularea din versul "a spune... echivaleaza" imi pare ca suna prea fortat. Tu mentii o tema, creezi o atmosfera si o strici prin uzitarea unor temeni ce tin mai mult de explicativ neologic. O alta idee care imi suna mai degraba ilar :"uneori iubesc până îmi fulegeră între dinți". Nu stiu ce ai vrut sa spui excat prin el. Finalul este unul foate bun...parerea mea ! Poate ai mai putea lucra putin in punctele amintite anterior. Ialin
Alexander -
hialin, multumesc de sugestii si atentionari. o sa tin cont de ele. stefan