de la-nceput am fost cuvânt
și mă auzeam răsuflând ostenit
ori de câte ori alergam de-aiurea
îmi plăcea să mă joc de-a lumina
speriind-o cu tăcerile mele
de credea Moșul că-i stricată doza
asta până-ntr-o zi când năcăjit nevoie mare
dădu cu toată-ntunecimea de pămând
de săriră scântei în toate părțile
iac-așa, că doar n-o să-mi dau peste dește
cârpind la lutul ăsta
și nu vă spun c-a trecut și vremea
cum au trecut și multe altele
și tot stau și mă-ntreb
ce le-o place oamenilor ăstora
de mă tot scriu și nu se mai termină?
te lepezi de cuvânt? nu
te lepezi de cuvânt? nu
te lepezi de cuvânt? nu
Experiment literar:
Comentarii
da
Sancho Panza -
ai făcut foarte bine alegând finalul ăsta, citisem textul și în prima sa variantă. ce mă deranjeza este cel de-al treile vers: "ori de câte ori alergam tăvălind nenăscutul"... printre ludicul sorescian ale restului, sare în ochi precum o cucoană care vine la cinematograf cu cea mai împopoțonată pălărie din garderobă. aș zice sa-l reformulezi cumva. poți sacrifica "nenăscutul", cred, fără teamă de pierderi; mesajul în sine îl sugerează.
nu stiu de-i bine au ba...
Cosmacpan -
dar am sanctionat banca a treia cu o schimbare... Multumesc