îmi amintesc,
un pat
vernil
și-o pernă,
parcă...
din profil
îți desenam
cu un sărut
pe buze-ncet,
încet,
pe gât,

o lună-ntreagă
de April,

în pielea-arzândă
de dorinți
ce o brăzdam
adânc
în dinți
mă ascundeam cu dor,
cu tot

te traversam
febril,
înot,

tu scuturai din corcoduș
petale albe,
ca de pluș...
să le presari
înfrigurat
pe mine,
în vernilul
pat...

eram și unici și nebuni
mâncam,
eu-frișcă,
tu-căpșuni...
și ne sorbeam
din buze moi,
șampania cu gust
de ploi.