în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului

imaginea utilizatorului raulcoldea
...

se întâmplă uneori pe şira spinării
câte o singurătate vâscoasă
şi rece
din lemn de brad ridic iconostas
fixez în chihlimbar chipurile voastre
prieteni
şi moartea pleacă scârbită spre oameni mai normali

abia mai ştie pământul cine sunt
şi din ce pământ am venit către voi
atât de multă viaţă
bate liniştită din aripi
înăuntru

Comentarii

...

gasesc putin incarcata prima strofa...n-am nicio idee privind eventuala modificari. E doar senzatia ramasa dupa ce o compar cu strofa a doua... care e o bijuterie, Raul!

PS: de fiecare data cand vad astfel de titluri (lungi) ma intreb ce impresie ar face ele la o recitare. si daca auditoriul ar putea retine ceva.

şi dacă

În legătură cu titlul: şi dacă nu îl anunţ şi îl inserez direct în poem? la final, la mijloc, undeva? De fapt titlul actual era, la început, vers în finalul primei strofe. Mi s-a părut potrivit aşa. Mă mai gândesc.
Cred că e puţin greoi în primele două versuri. greoi, puţin clişeic, oarecum nepoetic. Oare să fie dinc auza lor?

Mersi fain de comentariu!

LIM

Îmi spun mulţi că titlul e puţin nepotrivit. Mă gândesc tot mai mult să revin la forma iniţială. Mulţam fain de trecere.

părere

nu știu cum a fost original textul (și nici nu știu dacă a fost schimbat) dar mi-ar fi plăcut mai mult dacă (așa cum este acum) primul vers ar fi fost titlul iar titlul ar fi luat locul primului vers

interesant

La un moment dat, titlul era în finalul primei strofe. Nu ştiu, e interesantă propunerea, mă voi mai gândi. Mulţumesc!