Un poem surprinzător, mai ales prin autodefinirea din versurile de vârf:
,,sunt cel mai deep ironic profund și toate alea
veniți pe metereze să ne distrăm cu apă"
Nu am cunoscut până acum autorironia în poemele tale şi-s un pic surprinsă. Îmi place că poemul e în vers clasic cu rima îmbrăţişată ca la sonet.
Eu, de obicei, fac legătura dintre poem şi autor, însă de data asta voi face abstracţie de cel căruia îi este adresat. E foarte acid pe alocuri, şi pare că dacă ar exista un asemenea personaj, îşi merită din plin parodia ( reamintesc abstracţia făcută anterior :) )
Se pare că elementul cel mai parodiat e ,,limba"...,,găleata" aceea care scoate exact ce este în ,,fântână".
Deci, Paul, te felcit şi te ,,cert" şi te iert în acelaşi timp.