Cartea de debut a eseistului Cornel Mărginean, ,,Eseuri despre înţeles”, aduce în peisajul actual al lecturii un mod de a privi spre rostul a orice am putea denumi viaţă. Fie că este bucurie sau este tristeţe, fie că este frumuseţe sau este urâţenie, fie că este ceva bun sau este ceva rău, a trăi înseamnă experimentarea clipelor pe care le trăieşte un om. O petrecere a cugetului cu spectacolul din jur, cel al lumii în desfăşurare, în care privitorul se detaşează pentru a înţelege după ce a experimentat el însuşi ceea ce crede că poate fi înţeles.

Întreaga carte este o încercare de a transmite dincolo de cuvinte coţinutul cifrat logic al unor experienţe interioare. Şi care sunt provocate de contemplarea unui peisaj, de re-memorarea stărilor psihice provocate de locuri pe care le-a vizitat, sau de ivirea unor idei sau raţionamente, categorii sau părţi de morală, etică sau istorie, de o simplă zicere sau de o stare trecută printr-un experiment al înţelesului. Şi astfel, în timpul lecturii, se reuşeşte, de multe ori, prim mijloace aparent banale, să se obţină o rezonanţă «cititor-autor». Este vorba de o legătură uimitoare, în care minţile celor doi se contopesc în simplitatea aparentă a ideilor prin care se străbat în fapt cărări încurcate. Acele cărărui ale faptei minţii de a pricepe, de a sesiza nuanţe ce duc, paradoxal, spre esenţe ce de obicei ne scapă, dar care ele însele sunt cele ce stăpânesc fondul vieţii.

Cartea cuprinde trei părţii, legate între ele de acea căutare comună a înţelesurilor, fiecare dintre ele fiind o carte de sine stătătoare.

Prima dintre ele ,,Lumile din Om”, este o carte ţesută pe firul ideilor Eclesiastului. Priveşte spre înţelesul a treizeci şi trei dintre acele Lumi din Om cum ar fi: dorinţa, fericirea, libertatea, căsnicia, ratarea, idealul, răul, ura, inteligenţa, singurătatea, slăbiciunea, ireversibilul, munca, sărăcia, duşmănia, timpul, misterul, sinele, prietenia, numirea, ispita..., lumi prinse de privirea unui observator atent. ,, Lumile din Om sunt nedrepte şi ascunse, le primim însă toţi, înainte de a ne naşte. În aceste lumi, prin mersul firesc al vieţii, unii pierd pe nedrept, iar alţii câştigă pe nedrept. Dar este sau nu este firesc a nu încerca să cunoaştem şi să înţelegem aceste lumi?”

,,Cum cuvintele sunt sunete şi semnele lor sunt litere aşa lumea este o alcătuire de semne ale ideilor devenite lucruri.” Este semnul sub care este scrisă cea de a doua carte denumită ,,Litere”, carte ce cuprinde eseuri despre literele limbii şi despre oamenii acestei limbi sau sunt descrise lumi sensibile la verbe şi idei.

,, Călător prin Caiete” ultima dintre cărţi, este o căutare prin timp şi prin spaţii geografie călătorite, prin locuri noi sau vechi, cunoscute sau necunoscute scriitorului, a ceea ce se ascunde atât în călător şi în caietele acestuia cât şi chiar acolo, în persistenţa vie a acestor locuri. ,,Dacă n-am fi fost noi, n-ar fi fost nici mare şi nici munte, n-ar fi fost nici apă şi nici piatră şi nici soare să le încălzească.”

În mod normal această carte ar trebui să provoace bucurie multor oameni. Acelor oameni care doresc să «înţeleagă» şi să se bucure astfel.