Păsările negre care își fac cuiburi în zăpadă
Una câte una pleacă încet, încet...

Vor reveni la anu’, când va ninge iară.
Atunci își vor parca aripile între blocuri
Acolo unde vom da la o parte zăpada.

Când osteniți și mizeri ne vom întoarce
De la serviciul care atâta timp ne ucide,
Vom găsi aceste cadavre zăcând între alei
Opulente, noi în ozeneistice stari revolute.

Le vom bloca cerul și drumurile ca să înțeleagă
Că pentru staționare trebuie sa ceri voie
Șobolanilor, șoarecilor și cârtițelor
Ce în mod subteran locuiesc cu virtute.

Leșurile păsărilor negre din parcările noastre
Le confundăm cu dreptul la perpetua proprietate.
Dar mirosul lor, cu parfum de flori de Nu-mă-uita,
La anu’ va reveni cu alți bani din străinătate.