1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?

R: Da. Dar nu Idee, ci idee, respectiv cea a întâmpinării într-un mod melancolic/pesimist a noului an, a unei altfel de întâmpinări faţă de omul care nu este poet.

2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.

R: Mă refeream în mod concret la imagine. Aici, de exemplu este lipsă: "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort
cu gândul departe
am să mă plimb printre grupuri
cu un pahar în mână", iar aici este prezentă, dar ştearsă, nereuşită: "care se mulează pe mine mă sărută
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece"

3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.

R: De ce sună straniu? Unii autori apelează de multe ori la ea, în dorinţa de-a fugi de patetic. Ea se obţine prin destule mecanisme, de care nu eşti strain. Nu spun fals, pentru că atunci ar suna a acuză pentru poetizare. Aici o văd: "pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
deci în noaptea dintre ani
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară", unde ea e clar folosită începând cu "am să ies devreme afară..."

4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...

R: Pentru mine, da. Perceptibilă în sensul de-a lua în calcul că un vers nu se sfârşeşte după primul strat metaforic; perceptibilă în sensul de-a stărui pe un vers, pe un grup de versuri; perceptibilă în sensul în care autorul a găsit cantitatea exactă de lirism, de raţiune, de trăire.

5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.

R: Chestie de moment.

Bun. Am încercat să-mi argumetnez punctul de vedere, deşi mă întreb dacă nu era mai simplu să spun "asta e părerea mea", lăsând-o aşa. Bineînţeles că nu am pretenţia de-a avea oareşce dreptate, de obiectivitate etc... Ştiu că, în cele din urmă, obiectivitatea (nu în sens filosofic, ci literar) nu-i decât majoritatea
subiectivităţii şi că nu există interpretări bune sau rele, ci există doar interpretări.

Seară faină!

E clar că avem concepţii diferite despre imagine. Eu, în poezie, nu înţeleg imaginea ca orice reprezentare vizuală, ci o înţeleg ca o alegorie senzorială. Tu-mi vorbeşti de imagine, eu de imagine lirică. Concret, pentru mine "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort" n-o să fie niciodată o imagine. Pe când "atunci din abis/
brațele tale vor lumina un timp", da.

Nu prea văd deosebirea dintre ceea ce numeşti tu "ton confesiv", imagine şi descriere, dar asta-i altă discuţie. Poate altă dată.

Nu s-a vrut o intervenţie exhaustivă, deci mă opresc aici.

D-nă Suse, nu ştiam că a discuta critic sau pseudocritic un text, pe un site literar, înseamnă a da cu citez ouă-n uşa poeziei.

"Cred ca poezia trebuie simtita..." - asta-i problema pe la noi - prea mult simţim (şi atât) poezia asta.

În contextul "imaginii", "alegorie senzorială" = o idee abstractă concretizată prin simţuri.

Paul, eu cred ca dai prea multe explicatii pentru ceva ce nu se explica. Daca tu "simti" , e ok. Este prima conditie a existentei unui poem. Celelalte conditii, cele din exteriorul tau, nu vin întotdeauna "din prima". Unii au nevoie de mai mult timp ca sa-si sedimenteze trairile. Pentru un poet excelent ca tine asta poate fi ceva surprinzator. Pâna când vei uita putin propria poezie si vei redeveni "comentator". Toate bune,

Paul, am vrut sa subliniez ca un poet nu este obligat sa-si explice poezia. Fara sa iasa din granitele respectului reciproc. Nimic mai mult si-mi cer scuze pentru unda de usoara nemultumire provocata. Nu asta am intentionat. Daca "poet excelent" este exagerat, rectific : "poet bun". Doamne-ajuta!

nu stiu cum nostalgia si sentimentul singuratatii in multime pot fi catalogate ca non-idei. poate ca ii poti reprosa celei de a doua idei ca este prea trendy. dar... atata vreme cat simtit asta, fara de voie sau cu, carcotelile nu-si au locul.
iar ideile, ele, sunt sustinute de intregul poem.

care e frumos. si are acea dramuire a sensibilitatii care nu pica in exces. adica e un poem are mi-ar placea sa fie al meu. nu numai pentru frumusetea gandului, ci pentru haina imbracata de gand.

dixit.

Încă un amănunt: văd că mi-aţi dat şi definiţia poeziei, d-nă Ştefan, aşa, şcolăreşte, tovărăşeşte... Ce să zic, sunteţi mai subtilă ca bulodozeru':). Dar nu asta voiam să punctez, ci faptul că, dacă d-voastră consideraţi că există o definiţie a poeziei, este de ajuns să-mi dau seama că, în timpul ăsta, mai bine croşetam nişte goblenuri :)

"iar apropo de remarca ta cu greseala apropo de simtire punct in poezie - pot sa-ti dau exemple nenumarate de poezii cu tematica "dragostea", scrise de poeti celebri, care redau trairi/ care exprima stari. poezii valoroase tocmai pentru ca pot reda in cuvinte un sentiment." (moi) - iar eu pariez că în cazul acelor poeţi, nu e vorba doar de trăire, e vorba, mai ales, de cum îşi exprimă acea trăire. Despre asta vorbeam. Eu blamez trăirea (şi atât!) înţeleasă ca potenţă, ca valoarea imanentă a poeziei, Oana., nu condamn, doamne fereşte, sentimentul. De altfel, uite, susţii, voalat, acelaşi lucru:

"oricum, ce vreau eu sa zic, asa foarte "nepretentios" este ca e mare lucru sa poti exprima in cuvinte un sentiment, o traire. e ceva diferit de a transpune in cuvinte o idee. la fel de dificil." (moi) - unde, cu alte cuvinte, susţii că este nevoie şi de altceva decât de-a simţi.

"rezonul invocat de tine nu imi pare tocmai corect in schimb. tot vorbesti in argumentatia ta de imagini sterse - o remarca subiectiva. poate pentru mine sau altul sunt de efect." - am susţinut undeva irefutabilitatea opiniilor mele/adevărul surpem? :). Nu. Eu doar mi-am arguemtnat opinia.

Seară faină!