Dragii mei frati intru poezie. Cu smerenia cuvenita si cu duhul poeziei aici de fata, indraznesc sa apar in fata dvoastra, nu pentru a ma disculpa, caci numai unul de domnul cuvintelor si el pe toate le vede pe toate le stie, ci pentru a grai cu vorba si a asculta cu inima. Si-n inima mea, cand venii prima oara aici, la masa ac poem, am stiut ca nu fac bine, dar gura mea a vorbit fara mine. Tot timpul ma pizmuiesc si ma blagoslovesc: dorine dorine, ce limba ascutita ai! o sa sara pe tine dinozaurii si o sa ti pape urechiusele fermecatoare.... Asa, sa nu ma abat...gura mea incerca sa spuna ca inima a priceput, dar nu a vrut sa inteleaga. Domnia sa, C, este mai mare ca mine si mintea sa cu mai multa intelegere. Daca n a vazut inima lui, vina este a gurii mele, si voi face sa taca in veci. Domnia ta, B, sufletul meu spune ca ai un suflet bun de bebe si citesti toate viziunile, si pre toate imagisticile. Se bucura inima mea in adancul ei, cand vede grija si tandretea cu care ma inconjori, atentia pe care inima ta o acordeaza la a mea. Ce semn mai mare poate fi ca ma iubesti si ca ramai fara aer cand ma vezi? Stiu ce mare e dragostea, ea ne tine fata in fata si ne da palme cu voia dvoastra, umilul vostru, D