***

imaginea utilizatorului Sorin DespoT
personal

demult pe cînd zorii
m-au sădit în obrazul tău
stîng speram să mă nasc
noaptea să îți alunec ușor
pe buze de unde să-ți gîdil
fiece vorbă ce ti se scurge din vise
numai așa te-ai fi putut
trezi cu te iubesc-ul ce sunt
în cel puțin o dimineață
măruntă

//

Comentarii

O poezie mai veche, Sorin? :-) sau o întoarcere către diminețile mărunte? delicată imagine. //...

Prima jumătate a poemului... de lucrat. Am citit finalul (bun) în forma: "cu te iubesc-ul ce sunt / cel puțin o dimineață / măruntă".

Cred că poezia asta se citește pe nerăsuflate și din cauza asta o singură lectură nu e suficientă. Prima parte e mai simplă, a doua solicită puțin cititorul prin topică. Dar cred că acolo e punctul forte, mai ales fiindcă "zorii m-au sădit în obrazul tău" sună cam prea familiar, pe când ideea ultimelor patru versuri e neașteptată și frumoasă în același timp.

vreau sa anunt acum ca in urmatoarele (maxim) 2 luni nu voi mai putea posta pe site-ul hermeneia. motivele sunt: 1. angajarea intr-un proiect "cronofag" alaturi de colegii de facultate. 2. programul de lucru la servici: 2:30-10:30 ...