Lentib -
nu pot să-ți spun cât de mult te
este ca atunci când mâinile nu pot compune
ce ochii au văzut
nu poți fi atât de
pentru că altfel nu ai exista
totul s-ar pulveriza
și s-ar așeza cuminte
în rifturile palmelor
desigur
toate acestea s-au mai întâmplat
ai mai fost odată tânăr în fața morții
te-a mai înțepat o albină între coaste
ai mai băut albastru de Hölderlin
și dacă nu înțelegi tot ce
este pentru că
zilele sunt pietre de moară
dintre ele curge pudra trupului
în liniuțe turcoaz
trage-mă-n tine
nirvana
crește ca o pieliță-ntre-palme
înoată spre
Poezie:
Comentarii
Mi-a plăcut partea mediană şi
a.a.a. -
Mi-a plăcut partea mediană şi tenta de repetabilitate ezoterică, o karma înainte de vreme.
Aş face câte ceva cu banalul "pietre de moară".
Adrian,
Lentib -
ai dreptate în privința pietrelor. De când am scris poemul am simțit asta.
Mulțumesc pentru semn.
părere
margas -
Cred că prepozițiile acelea pot lipsi liniștit... astfel poate poemul va suna mai a... poem.
Așa sună a Holograf
M-a sunat Dan Bittman
Lentib -
și mi-a zis că ai dreptate. L-am rugat să nu mai insiste, că nu-i cedez drepturile de autor. Ah, artiștii ăștia!