kamalateză

imaginea utilizatorului Lentib

nu pot să-ți spun cât de mult te
este ca atunci când mâinile nu pot compune
ce ochii au văzut

nu poți fi atât de
pentru că altfel nu ai exista
totul s-ar pulveriza
și s-ar așeza cuminte
în rifturile palmelor

desigur
toate acestea s-au mai întâmplat
ai mai fost odată tânăr în fața morții
te-a mai înțepat o albină între coaste
ai mai băut albastru de Hölderlin

și dacă nu înțelegi tot ce
este pentru că
zilele sunt pietre de moară
dintre ele curge pudra trupului
în liniuțe turcoaz

trage-mă-n tine

nirvana
crește ca o pieliță-ntre-palme

înoată spre

Comentarii

Mi-a plăcut partea mediană şi

Mi-a plăcut partea mediană şi tenta de repetabilitate ezoterică, o karma înainte de vreme.

Aş face câte ceva cu banalul "pietre de moară".

Adrian,

ai dreptate în privința pietrelor. De când am scris poemul am simțit asta.

Mulțumesc pentru semn.

părere

Cred că prepozițiile acelea pot lipsi liniștit... astfel poate poemul va suna mai a... poem.
Așa sună a Holograf

M-a sunat Dan Bittman

și mi-a zis că ai dreptate. L-am rugat să nu mai insiste, că nu-i cedez drepturile de autor. Ah, artiștii ăștia!