în seara asta iarăși stau aici în bucătărie
nu-mi dă pace-o idee și-aș vrea să mă lămuresc
îmi spun închide ochii și-apoi
și-apoi mă-ntreb dacă ai într-adevăr nevoie
de ochi ca să vezi mai ales ca să vezi
trage obloanele lumii acesteia peste ochii noștri
vom visa apoi alte lanuri de copaci tăiați
printre troleibuze murind pe străzi prăfuite
tot mai departe de noi de înlăuntrul nostru
oare cum or fi percepând orbii lumea
lumea asta împodobită îmbătrânită nu nu știu de ce
mă gândesc așa
întoarce lumea aceasta și-o plimbă
printre văile munților noștri
plutitori
ne vom privi umbrele zâmbind soarelui
amar printre dinți
știu
orbii n-au nevoie s-o vadă n-au nevoie
orbii simt lumea asta împrejmuită pe ei nu-i înșeală nimic
nici tremurul unei voci și nicio culoare și nicio
Doamne ferește
îmi spun închide ochii și-apoi
ce nevoie o să mai am pe întuneric
de ochii închiși?