Virgil -
...
zilele trec peste noi fără să lase vreo urmă
la fel de încet precum o cortină
dincolo de care întunericul
pare mai degrabă un ecou al inexprimabilelor
aşteptări
uităm (ca un fel de paralizie ciudată)
că avem mîini picioare guri inimi sex
că am putea să fim şi noi acolo
bălăngănindu-ne suspendaţi de sfori
şi frică
de promisiuni mereu amînate
de ură
că am putea dansa iubi muri
într-un mod epic
care să placă
să atingă un ţel să demitizeze
preferăm să rămînem însă
învăluiţi ambiguu în propriul nostru întuneric
banal
devorat milimetric de moliile adormite
ale cortinei
Poezie:
Comentarii
Bizar! Postări aproape simultane,
a.a.a. -
Bizar! Postări aproape simultane, tematică asemănătoare, ton asemănător, instrumente lirice de prin aceeaşi zonă... poate doar registrul stilsitic să fie diferit. Vorbesc de scrierea ta vizavi de ultima mea postare.
Aş reproşa aici puţin preţiosul "ecou al inexprimabilelor noastre
aşteptări" şi aş elimina "care să placă
să atingă un ţel să demitizeze". În rest, incisiv, asumat, pesimist. Deci, din pedeveul meu, bun.
A, şi mai sunt şi titlurile.
a.a.a. -
A, şi mai sunt şi titlurile. "Ca o cortină" vs "Ca un drum..."
Mă rog, "precum o cortină".
a.a.a. -
Mă rog, "precum o cortină"...
da, şi eu am fost fascinat de
Virgil -
da, şi eu am fost fascinat de asemănări. cred că este luna asta "plictisitoare" de vină. am să mă gîndesc la sugestiile tale. oricum am scos deja "noastre". şi deşi sună poate pretenţios "ecou al inexprimabilelor aşteptări" ceva mă împiedică să îl elimin.