mi-ar fi zis acum ”bătrâne”
îți imaginezi, Mihnea, că el ar fi avut ochii mai clari decât ai mei
mai sinceri
uimiți de literele tastaturii ca și de etichetele sticlelor
eu cu șapte ani mai în vârstă
l-aș fi putut trimite după țigări
așa cum mergeam cândva zornăind gologanii în pumni
îți imaginezi că mi-ar fi plăcut să-i explic tot ce a pierdut
de la facerea lumii noi
care a început odată cu absența lui
și-l văd, Mihnea, lângă mine întors
ca un băiat care a ieșit din sală să fumeze o țigară
și care întreabă
”ce am pierdut între timp?”
uite aici, i-aș fi spus,
erai tu, erai cel mai bun
și picioarele tale miroseau a feblețe
în secvența următoare ne îmbătam în gară
pe când mă întorceam de la ultimul examen
iar tu mă tot priveai ca și cum n-ai crede
aici e faza cu chibriturile care nu se mai aprind
dar scapără lângă țigările noastre
uite șoimul meu, tată, numele nostru
cu silabe vii
uite sângele primăverilor tale adunat
privirea care trece din suflet în suflet
ca apa dintr-o fântână în alta
tu tot mai blond
din ce în ce mai puțini ani
decât mine