Vlad ma provoaca sa scriu o carte despre atelierele literare. Are el harul acesta de a provoca. De cand i-am spus lui Vlad ca i-am descoperit identitatea, vad ca se simte cu lupa pe caciula...
ce sugestivă este imaginea!
aici este mai clară.era să pierd esenţialul.
modestia este ceva care vă caracterizează.
vă recunosc în umbra de furnică, d-le Turburea.
respectele mele.
Vezi Vlad, ti-am spus ca imaginea clonei tale creeaza un fals. Lumea crede ca esti modest. In realitate, Vlad este un autor bun caruia ii lipseste curajul sa isi supuna textele criticii din afara atelierelor literare. Aici poti ajunge vedeta si iti poti face adulatori neoferind nimic despre omul din spatele cuvintelor. In lumea literara din afara atelierelor literare, mult mai vasta si extrem de pretentioasa (si haina as spune), este greu sa te si ascuzi si este greu sa faci si pe modestul, presiunea este prea mare. Ai de ales intre a te lasa calcat in picioare sau a fi agresiv. Modestia este calitatea celor care nu au calitati, spunea Paler. Modestia este pentru prosti, spunea Iorga. Il provoc pe Vlad sa scoata capul, sa lase remuscarile si esecul pe seama altora si sa se bata de la egal la egal cu scriitorii generatiei sale.
este modest pentru că nu strigă în gura mare "vai, ce bun sunt!" la asta m-am referit.
la ce i-ar folosi să "se bată de la egal la egal"? întreb şi eu.
este apreciat şi fără să fie "agresiv".
modestia e rădăcina caracterului, părerea mea,depinde de fiecare ce vrea să culeagă, flori sau mărăcini...
Eu nu am înțeles de ce aalizei îl acuză aici aproape pe față pe Virgil că ar fi o clonă. Sau poate interpretez eu greșit, dar așa îmi reiese mie din imaginea respectivă. Sau că toți ceilalți sunt clone, sau că Hermeneia e plină de clone dacă pui o lupă, sau că poezia însăși e o clonă dacă dai în ea cu microscopul electronic, oricare dintre variante ar fi... mie mi se pare amară. Sau avem aici de-a face cu încă o evidențiere (dacă mai era cazul) a faptului că autorul aalizei nu are deloc creativitate ci doar un anume talent. Sau că adeseori, luat de valul laudei de sine cu care s-a obișnuit mai mult decât cu photoshop-ul dă cu oiștea în gard cu o grație aparținând mai degrabă sexului frumos ceea ce, la o adică, l-ar putea transforma pe însuși domnia sa aalizei într-o clonă sau mai exact într-un travestit, un fel de struțo-cămilă grafico-non-literară, rezultatul unui amplu și complex proces de clonare.
Părerea mea, desigur.
Margas
Ionuț,
iată două întîmplări de pe vremea cînd noi copiii din Turburea Valley am dezvoltat primul motor de căutare pe principiul rece rece/cald cald. era primul cod Google. am o proză scurtă cu Lina lu’ Mărin unde mi-am permis să mai aduc din condei dar ce urmează este real.
așadar:
1. într-o zi mama a adus acasă doi puieți de nuc. unul era verde și viguros ca speranța ta de a ajunge mare poet, altul era galben tot ca frunza de tutun calitatea prima . Lina lu’ Mărin a zis –vreau și eu unul. alege! și Lina l-a ales pe cel verde, te uitai la el și parcă deja mirosea a nuci numai bune de mîncat. au fost plantați la douăzeci de pași unul de altul. nucul Linei nu a făcut nuci niciodată și s-a dus după zece ani unde se duc nucii cînd mor. al nostru e și acum la poartă mai înalt decît buturile tale de la rugby și face niște nuci mari cît oul de gîscă.
2. la două luni așa Lina se certa cu ai mei. ăștia se certau simplu și sănătos adică înțelegeai ceva din ceartă cu înjurătura în clar, peremptoriu cum ar zice un poet ca tine. împăcarea venea ca o primăvară timpurie fară semne fără nimic. număram anotimpurile după ciclul ceartă-împăcare. și uite că mă nimeresc acasă pe timpul vrajbei lor. m-am dus prin vie să mă uit la un piersic. și hop și Lina! domnule Caragea și măi Ionuț știi tu cum m-a făcut Lina pe mine? m-a băgat și m-a scos de parcă venise ciuma lui vodă Caragea. nu aveam cruce la cap nu aveam mireasă nici aici nici pe altă lume și îmi striga moartea pînă și cu clopotul de la gîtul vacii. mă uitam la puful piersicilor și nu am zis nimic. Lina a dat cu pumnii printre picioare ca atunci cînd spargi un lemn- spune mă mutule și tu ceva să am cu cine să mă cert!
Marga,
deși nu ai înțeles mesajul tu ești din nou o prezență fermecătoare.
Cu scuzele de rigoare domnule, dar ca să nu am vreo suspiciune doamne feri că mă faceți proasta, așa, subtil, cum doar Dvs. știți să o faceți, vă rog din suflet să mă luminați și pe mine care ar fi mesajul, sau veți decide să lăsați în noaptea necunoașterii prezența mea... pe care sincer, aș dori să o simțiți candva pe viu ca să puteți decide atunci cu adevărat cât este ea de fermecătoare.
Margas
Comentarii
interesant. și atît de
Virgil -
interesant. și atît de adevărat.
Vlad ma provoaca sa scriu o
Snowdon King -
Vlad ma provoaca sa scriu o carte despre atelierele literare. Are el harul acesta de a provoca. De cand i-am spus lui Vlad ca i-am descoperit identitatea, vad ca se simte cu lupa pe caciula...
Virgil, Știu că ai intuit
aalizeei -
Virgil,
Știu că ai intuit mesajul. Altfel e un exercițiu de grafică rapid cu accente pe acuratețea tehnică și nu pe cea artistică.
Cristina,
Bănuiesc la ce te gîndești dar nu ștergem ba din contră vrem să vedem și noi furnicile. prin lupă măcar.
Ionuț,
Cred că dacă te-ai apucat de turburisme o să ai vînă.
mulțumim pentru vizualizare.
ce sugestivă este
mignona -
ce sugestivă este imaginea!
aici este mai clară.era să pierd esenţialul.
modestia este ceva care vă caracterizează.
vă recunosc în umbra de furnică, d-le Turburea.
respectele mele.
Vezi Vlad, ti-am spus ca
Snowdon King -
Vezi Vlad, ti-am spus ca imaginea clonei tale creeaza un fals. Lumea crede ca esti modest. In realitate, Vlad este un autor bun caruia ii lipseste curajul sa isi supuna textele criticii din afara atelierelor literare. Aici poti ajunge vedeta si iti poti face adulatori neoferind nimic despre omul din spatele cuvintelor. In lumea literara din afara atelierelor literare, mult mai vasta si extrem de pretentioasa (si haina as spune), este greu sa te si ascuzi si este greu sa faci si pe modestul, presiunea este prea mare. Ai de ales intre a te lasa calcat in picioare sau a fi agresiv. Modestia este calitatea celor care nu au calitati, spunea Paler. Modestia este pentru prosti, spunea Iorga. Il provoc pe Vlad sa scoata capul, sa lase remuscarile si esecul pe seama altora si sa se bata de la egal la egal cu scriitorii generatiei sale.
este modest pentru că nu
mignona -
este modest pentru că nu strigă în gura mare "vai, ce bun sunt!" la asta m-am referit.
la ce i-ar folosi să "se bată de la egal la egal"? întreb şi eu.
este apreciat şi fără să fie "agresiv".
modestia e rădăcina caracterului, părerea mea,depinde de fiecare ce vrea să culeagă, flori sau mărăcini...
Eu nu am înțeles de ce
margas -
Eu nu am înțeles de ce aalizei îl acuză aici aproape pe față pe Virgil că ar fi o clonă. Sau poate interpretez eu greșit, dar așa îmi reiese mie din imaginea respectivă. Sau că toți ceilalți sunt clone, sau că Hermeneia e plină de clone dacă pui o lupă, sau că poezia însăși e o clonă dacă dai în ea cu microscopul electronic, oricare dintre variante ar fi... mie mi se pare amară. Sau avem aici de-a face cu încă o evidențiere (dacă mai era cazul) a faptului că autorul aalizei nu are deloc creativitate ci doar un anume talent. Sau că adeseori, luat de valul laudei de sine cu care s-a obișnuit mai mult decât cu photoshop-ul dă cu oiștea în gard cu o grație aparținând mai degrabă sexului frumos ceea ce, la o adică, l-ar putea transforma pe însuși domnia sa aalizei într-o clonă sau mai exact într-un travestit, un fel de struțo-cămilă grafico-non-literară, rezultatul unui amplu și complex proces de clonare.
Părerea mea, desigur.
Margas
Mihaela, mulțumesc. Ionuț, ia
aalizeei -
Mihaela,
mulțumesc.
Ionuț,
iată două întîmplări de pe vremea cînd noi copiii din Turburea Valley am dezvoltat primul motor de căutare pe principiul rece rece/cald cald. era primul cod Google. am o proză scurtă cu Lina lu’ Mărin unde mi-am permis să mai aduc din condei dar ce urmează este real.
așadar:
1. într-o zi mama a adus acasă doi puieți de nuc. unul era verde și viguros ca speranța ta de a ajunge mare poet, altul era galben tot ca frunza de tutun calitatea prima . Lina lu’ Mărin a zis –vreau și eu unul. alege! și Lina l-a ales pe cel verde, te uitai la el și parcă deja mirosea a nuci numai bune de mîncat. au fost plantați la douăzeci de pași unul de altul. nucul Linei nu a făcut nuci niciodată și s-a dus după zece ani unde se duc nucii cînd mor. al nostru e și acum la poartă mai înalt decît buturile tale de la rugby și face niște nuci mari cît oul de gîscă.
2. la două luni așa Lina se certa cu ai mei. ăștia se certau simplu și sănătos adică înțelegeai ceva din ceartă cu înjurătura în clar, peremptoriu cum ar zice un poet ca tine. împăcarea venea ca o primăvară timpurie fară semne fără nimic. număram anotimpurile după ciclul ceartă-împăcare. și uite că mă nimeresc acasă pe timpul vrajbei lor. m-am dus prin vie să mă uit la un piersic. și hop și Lina! domnule Caragea și măi Ionuț știi tu cum m-a făcut Lina pe mine? m-a băgat și m-a scos de parcă venise ciuma lui vodă Caragea. nu aveam cruce la cap nu aveam mireasă nici aici nici pe altă lume și îmi striga moartea pînă și cu clopotul de la gîtul vacii. mă uitam la puful piersicilor și nu am zis nimic. Lina a dat cu pumnii printre picioare ca atunci cînd spargi un lemn- spune mă mutule și tu ceva să am cu cine să mă cert!
Marga,
deși nu ai înțeles mesajul tu ești din nou o prezență fermecătoare.
Cu scuzele de rigoare
margas -
Cu scuzele de rigoare domnule, dar ca să nu am vreo suspiciune doamne feri că mă faceți proasta, așa, subtil, cum doar Dvs. știți să o faceți, vă rog din suflet să mă luminați și pe mine care ar fi mesajul, sau veți decide să lăsați în noaptea necunoașterii prezența mea... pe care sincer, aș dori să o simțiți candva pe viu ca să puteți decide atunci cu adevărat cât este ea de fermecătoare.
Margas