bobadil -
prezentul e perpetuu
ca o condamnare la moarte
amalia
de partea cealaltă
bazarul își joacă șansele
prin bărbile negustorilor,
sclipirea noastră-naltă
sculptată de ciocane
dacă pe locul acesta ar răsări
un parc,
o iarbă
și o bancă
zorii n-ar mai cîntări decît
trupurile noastre
adormite
Poezie:
Comentarii
stefan doru dancus -
poemul acesta are o muzicalitate ascunsa. Aproape ca as putea compune o melodie folk pe versurile de fata. Dancus
bobadil -
Stefan, multumesc pentru constanta expresiei. Incep sa cred ca merita. Bobadil.
lucian -
aici parcă mai era un comentariu al Profetului!!!! acela cere făcea referire, din ce îmi mai amitesc, la faptul că poemul are defecte, precum ar fi: "o iarbă/și o bancă". nu înțeleg, deși mi s-a reproșat personal, că nu trebuie să folosim acest mod de exprimare, acest fel de a scrie poezie: adică o foaie.../ o bancă... și altele asemenea. doresc să mi se explice de de ce nu sună bine o astfel de exprimare în poezie, sau în ce context nu trebuie folosită, deoarece întâlnesc doar observații de genul "nu recomand... " sau "nu îmi pare ca sună bine.. ", și altele asemenea, nu numai în dreptul textelor mele . vă mulțumesc!
lucian -
am găsit comentariul Profetului la care făceam referire, ceea ce înseamnă că părerea mea rămâne valabilă pentru oricine citește ceea ce am scris anterior.
bobadil -
Fii pe pace Mircea, Profetul nu ma va mai comenta curand :-) Am eu asa, o banuiala, si stii de ce? Pentru ca el este acum intr-o faimoasa pasa proasta din punct de vedere literar si nu stie cum sa-si mai verse amarul pe noi, ca si cum am avea veo vina. It's as simple as that, Bobadil.
lucian -
din ce trece timpul, dragă bobadil, constat câtă dreptate ai.