dacă patru etaje şi-au întins rădăcinile
în filele răvăşite de la primul etaj
unde-apartamentul pare dus la cer
dus prin aer, condus de-un umăr stingher,
rezultă că poezia e proprietara acestor încăperi
confort unu, gaze la bucătărie,
nivel efemer
face mâncare, şterge, mătură, calcă florile
viselor pe pereţi
circulă salariată-n olimp
decupează clişee, colorate speranţe,
se dedă schimbării la faţă-a
pământului,
cere cheia de la uscătoria iluziilor
ca pe o mare favoare,
împrumută de la vecina amabilă
cine ştie ce fleac,
bea cafea de damă, merge des dus-întors
prin pozele călătoriei de nuntă
scutură buchetul miresei mânjit de iluzii
amintirile spală ori încarcă memoria,
frământă miresme, vise spectaculare.
poezia de azi nu face paradă de vorbe,
se dedă schimbării la faţă-a pământului
dintr-un punct fix cenuşiu,
chiriaşă la bloc, instalată …