
în 13 decembrie 2011, orele 12.43, în pădurile de lângă Sibiu,
bravi vânători au împuşcat eroic un
Eu nu!
Eu nu! striga aripa păsării
către vânător.
Eu nu! peştele către apă,
eu nu mai locuiesc aici
pe planeta voastră rotundă!
îmi striga.
Pe care parte dormi
tu, şarpe văzător?
îmi striga.
Pe-marginea-de-piatră-a-fostei-fântâni
setea-se-usucă-la-soare
Pe unul dintre voi am să-l beau!
Mai bine pe ea
decât pe tine.
Tu eşti urât şi zgârii pe dinăuntru,
îmi striga.
Şi prieteni nu ai.
Nu,
a murit tigrul, prietenul meu,
alături de care vânam oameni.
Poezie:
Comentarii
iată că și dramele urbane își pot
Sancho Panza -
iată că și dramele urbane își pot justifica existența, transformându-se, depășind bariera poeziei moderne și ajungând la Ghilgameș.
frumos poem, Călin,
deși-mi spun că bine ar fi fost să nu fi fost…
Mai trăieşte Labiş? să zică
Călin Sămărghiţan -
Mai trăieşte Labiş? să zică acum:
"Pornim amândoi vânătoarea de tigri,
vânătoarea vanităţii din Munţii Carpaţi"
Pe noi toate ne prind nepregătiţi: şi iarna, şi vara, şi evadarea tigrilor!