cîteva probleme. textul nu este neaparat slab. dar există cîteva lucruri unde eu am simțit că acea curgere (pe care o aștepți de la un astfel de text) se împiedică:
„cum se va îndepărta
cum va pleca
va lăsa în urmă trecutul” - ideea plecării se repetă aproape deranjant și practic inutil, pentru că nu cred că aduce nici o valoare repetarea ei.

formularea „ca pe o inimă după un transplant
uitată în trunchiul uscat al unui copac” - mi se pare oarecum inestetică, ca să nu spun chiar cam bizară.

„toamna îmi va deschide ochii
cu degetele sângerate de spini
de pe crengi frunzele se desprind suspinând
îmi plutesc prin sânge
în derivă printre mici bărcuţe de hârtie” - este un exemplu de text care este la un moment dat o gravitate aproape gothică pentru ca în final să se dizolve aproape hilar în niște... bărcuțe de hîrtie - mi se pare destul de neinspirată ideea.

„îţi devoră tăcerile” - am senzația că ar fi mai corect „îți devorează”

pluralul „tăcerile” mi se pare cam inadecvat. poate „tăcerea” ar fi mai potrivit. deși am tot încercat și nu cred că am reușit să îmi imaginez cum se poate (sau ce poate însemna) a devora... o tăcere. lăsînd la o parte faptul că pentru mine verbul „a devora” este oarecum cam prea violent pentru context.

„mă vei cunoaşte după buzele arse de sînge” - datorită folosirii optativului în versurile precedente aș fi continuat tot cu optativul și nu cu viitorul.

spre final cam prea multe imagini de tot felul, de la registrul modernist pînă la formule de dark gothic. personal cred că nu favorizează textul o astfel de nehotărîre stilistică.

părerea mea.