Femeia ȋn negru are instinctul patologic de-a te vizita
nu se lasă stăpânită de ȋnfătișarea cromatică
te strânge de un braţ când ieși din casă
ţi se prind de suflet sisteme moarte sau vii
dincolo de toate acestea survine entropia

femeia ȋn negru
ȋţi smulge crucifixul de la gât
prezentul ȋși pierde mirosul florii de lotus
ȋţi asculţi hotărârea sub pantofii cu tocuri
până ȋn staţie

prin densitatea de oameni urci ȋn troleu
aerul devine concentrat ȋn dioxid de carbon
femeia ȋn negru ȋţi sprijină mâinile de bara troleului
experimentezi psihicul unui bărbat
care ȋncearcă cu privirea să- ţi descifreze limbajul picioarelor
orice drum are ramificaţii

uşile se deschid
bărbatul te urmează rotindu-și verigheta pe deget
ȋntinde spre tine zâmbete aurite pe alocuri
și te invită la o cafea
accepţi mieros de fapt nu tu
ea femeia ȋn negru.