revelație

imaginea utilizatorului Virgil
...

există anotimpuri albe
absconse
lipsite de formă
un fel de viață de împrumut
pe care o locuiești
fără să repari nimic la ea
sau poate fără să repare nimic în tine
zilele un fel de tranzit
fără să deschizi vreodată o fereastră
sau o ușă
către o cameră ascunsă
un coridor spre ceva ce e altfel
stai
ore în șir pe singurul scaun
din mijlocul acelui spațiu
ca și cum ai atîrna inert într-o ecluză a timpului
sau poate o bulă a realității
în care lumina s-a întors în sine
și a încremenit
treci prin ore ca printr-un tunel
nesfîrșit
îți ții respirația
pînă te obișnuiești să nu mai ai nevoie de ea
și închizi ochii
fără să adormi sau fără să aștepți ceva
gîndurile ți se lovesc de craniu
ca niște tunuri în recul
sau ca niște fluturi orbi
în mijlocul unei peșteri
pierzîndu-și cu fiecare clipă
tot mai mult din coerența și rostul la care aspirau inițial
suferi
un fel de oprire
și știi
tot mai simplu
fericirea există
stă acolo împreună cu tine
supusă aceleiași accelerații gravitaționale
dar în cu totul altă dimensiune
mîna ta trece prin ea
ca printr-o perdea de fum
ca printr-o hologramă
iar cuvintele te trag în jos
în permanenta lor frică
de extracorporalitate

Comentarii

îmi place mult

îmi place mult cum prinzi senzația, cum te privești din exterior, iar cuvintele se succed ca într-o transă în care nimeni nu judecă pe nimeni, doar subiectul meditează cu o lentoare benefică poetică. un text bun, la care eu aș renunța la abscons, un neologism care împuținează din stranietatea impusă dintru început cititorului.

Paul

Paul, merci pentru citire. Abscons nu este însă un neologism. Este cel mult un termen livresc. Vezi termenul în franceză şi mai ales latinescul absconsus. Dar s-ar putea să ai dreptate cu nepotrivirea lui acolo de vreme ce nu am intenţionat să comunic ideea de ascuns sau obscur. Deci mă mai gîndesc şi e posibil să schimb. Deşi... I love this word..

I love this poem

scrisesem în tinerețile mele rebele (deja sună a biobadil) trei poeme alcătuite doar din neologisme din care îmi amintisem versurile "ronină bentală clamoros eu te chem/în pieptul neritic abscons acaul...". abscons e neologism (http://www.webdex.ro/online/dictionar/abscons), este prezent și în dicționarul de neologisme (DN) și în marele dicționar de neologisme (MDN), dar acestea sunt chestiuni aprioritare. ce vroiam să îți spun, de fapt, e că și eu am rezonat plăcut la acest cuvânt care prin sonoritatea lui e particular, ceea ce îl face strident-dar-în-mod-plăcut. rămâne, desigur, la alegerea ta dacă vei considera că servește întregului sau nu, eu oricum am trecut acest poem la cele preferate. are o frumusețe per se... și mi-a făcut seara frumoasă.

un poem bun

Mulțam de lectură Virgile, iote că mai citește omul și ceva bun pe Hermeneia din când în când, deci merită, right.
Eu n-am nicio problemă cu abscons pe care jumate din români îl pronunță și îl scriu absconcs e un cuvânt care îmi place mult, că e neologism sau nu, asta știe cel mai bine un membru al usr-sg.
Am însă o problemă cu acea bulă a realității care dă un ton ingineresco-umoristic total nepotrivit poemului. Părerea mea ar fi să îmbraci (atributezi) bula înainte să o atribui realității, deci nu așa simplu ca pe o generică bulă.
Andu

poem concluziv si neostentativ

ca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".

fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"

un poem frumos. congrat