ce viaţă frumoasă moartea asta...

toamna sunt cel mai trist om din univers. nici măcar nu mi-e milă de mine.

câteodată îmi propun să privesc lumea cu alţi ochi. îi scot pe aceştia şi în loc pun două găuri negre.

alteori mă gândesc la tine. ca pe un câine pierdut te caut pe străzi. mereu. mereu.

se spune că în curând va fi un alt război mondial. probabil e pentru că m-am lăsat de fumat. pentru că fotografiez pe furiş îndrăgostiţi în parcuri.

uneori privesc înspre moarte printr-un ochean. ce explozie minunată îmi zic. aproape mă presimt în cădere.

în oraşul acesta avioanele zboară teribil de jos. n-aş fi crezut niciodată. cred că de acolo, de sus, nu se aude gălăgia din mine.

nu.
nici măcar nu mi-e milă.
nu mi-e
milă.
nu.
nu.
nu.