*
nu ştiu ce-a fost în mintea mea în acea dimineaţă -
probabil credeam că la uşa suna chiar Dumnezeu,
să-mi demonstreze personal că există,
ori Inspiraţia pentru cel mai Frumos poem scris vreodată

când am deschis, m-am trezit faţă în faţă cu întreg aparatul de stat,
venit val-vârtej să-l iau în îngrijire personală

preşedintele a ocupat cel mai comod loc - canapeaua,
parlamentarii s-au cazat printre plantele şi peştii din acvariu,
miniştrii printre oalele din bucatarie,
iar secretarii de stat pe balcon, alături de scrumieră;
consilierii toţi au populat şifonierul şi cele două noptiere
(în biliotecă nu mai era loc şi nici nu aş fi fost dispus să scot vreo carte!)

când a venit soţia de la serviciu, şi-a pus mâinile-n cap -
era o debandadă mai mare decât într-o minte rătăcită

băbuţele vecine au văzut totul prin gaura cheii,
aşa că au inceput să-mi aducă o cană de ulei, un pumn de orez şi câte o paine -
"vai, maică, nu ştiu cum o să vă mai descurcaţi acum",
însă imediat au reclamat la administraţie
cum că în apartamentul meu locuiesc
câteva mii de persoane;
soţia deja se gândea să facem un credit mai mare
şi să nu ne mai mutăm de la două la patru camere,
ci direct în casa poporului!

dar, vai, sunt poet
şi nu pot ascunde nimic niciodată...
aşa că am ieşit cu aparatul de stat la plimbare,
în supermarket la cumpărături,
pe băncuţele din parc la joacă,
de îmi faceam vânt cu un evantai de îngheţate şi acadele

când am declarat la Finanţe că am aparatul de stat în îngrijire personală,
am fost refuzat pe motiv că am scris în versuri;
când am revenit, fără metafore, adăugând la fiecare zece cuvinte câte un "la propriu",
am fost refuzat sec pe motiv că "aşa ceva e imposibil,
nu s-a mai pomenit în anale"

si uite-aşa am rămas cu aparatul de stat în îngrijire personală,
cu o anarhie mioritică în ţară,
cu o soţie tot mai nemultumiţă de spaţiu,
iar eu tot mai nemulţumit de timp -
nu mai am când să scriu un poem sau o povestioară...
mai bine nu-mi faceam iluzii şi nu deschideam,
mai bine aveam un zid rece şi nu o uşă,
mai bine mă făcea mama inginer, economist sau zidar prin italia
şi nu poet cu suflet exagerat de mare