pe alei
irump îndrăgostiți
o plagă a primăverii
îmbolnăvește străzile iluziile
orașul disperat își caută norii cu ploaie
să spele mirosul de dragoste
și cuvintele nestăpînite
geme pămîntul
crăpîndu-și asfaltul obrazului
răscolindu-și larvele morții
soarele mușcă din pomi
demon al sîngelui
înflorindu-i în abisuri albe
batjocorind diminețile
cad fluturi din pleoape scobite de dor
lepra aceasta a lumii răsucește mințile
rupe mătasea gîndurilor
ca un paianjen înnebunit
de zvîcnetul
ritmic obsesiv
al vieții