Neata! Abia acum am vazut ca mi-ai raspuns si ca ai refacut. Este mai bine, mai sugestiv. Am vazut ca anumite pasaje au prins alte nuante. Hmm, totusi ar mai fi de taiat, dar inteleg cum e sa fii inca atasat de text. Mi se inatmpla de multe ori. :) Totusi, daca ai sa-mi permiti, as vrea sa-ti arat cum vad eu textul:
Ea spăla într-un lighean niște
Haine mici
Într-o casă care se prăbușea sub greutatea
Acoperișului deasupra căruia norii cenușii
Păreau folii mari de azbest.

Urma o înmormântare și copiii trebuiau să fie
Spălați, îmbrăcați în costume negre
cu gulerele albe apretate
Iar în casă la micul dejun
Trebuiau să aibă pe masă
Ceai de fructe, pâine cu unt și cu gem
Totul trebuia să fie așa ca părul lor
în zilele de luni atunci când
se duceau la școală.

Pe drum, încă nu ningea
Dar ploaia își ascuțise unghiile,
Odată cu venirea zorilor -

Și se uita pe geam să vadă dacă
Mașinile negre au ajuns
Prin gropile săpate adânc de roțile auto-basculantelor
De la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului- ciorile de semănătură
Pe care le mai văzuse în alte locuri
Atunci când trecea cu mașina să-și ducă copiii

Se ruga să se usuce rufele până mâine
Se gândea la Dumnezeu la fel ca în timpul acelui film
Când nu mai simțise nici foame, nici frig, doar teamă
Pentru că toate simțurile îi fuseseră sublimate
De povestea aceea
În care ei erau fantomele iar ceilalți stăteau la masă și mâncau ochiuri
ceai și pâine,

Ei erau vii păsări de noapte
Care se mai trezesc doar ca să vadă dacă a răsărit soarele
Dacă mai este ordine
Căci se poate dormi bine învelit în pene negre
Se poate dormi în liniște, încă o zi în timp ce
zidurile zboară
ușor ușor
ca niște foi de hârtie.

Stiu ca-i cam mult taiat, iar anumite pasaje s-ar putea sa-ti para cam abrupte acum, sper sa nu te supere asta. pe mine m-a ajutat destul de mult cand cineva imi arata exact pe text cum vede.