e un fel de stare nostalgică ce rămâne în urma lecturii, o duioşie nedisimulată, care, în picături, alunecă din versuri, se pot intui cuminţenia şi liniştea, pe care, fără, cred, intenţia poetului de a le revela, cititorul le simte.

un text frumos, remarc şi finalul, care rupe frumos "celelalte cuvinte", felicitări pentru acest poem liniştit!