Iți fac o casă din paie uscate, ca Spiderman pe schele
Mă cațăr în cer cu o dulce pietate
Până când norii să ne fie perdele
Iar licuricii: pete ultraviolete pe balcoane parfumate

Intre palmieri înalți vin cei de la război
Si cimitirul cu eroi – de bolovani e plin
La marginea orașului e groapa cu gunoi
Morminte vechi așteaptă viermi mai noi
ce vin în turme mari, doi câte doi

Taxiul alb sosește-n gară
In mine-s rupte sălcii din care fac hârtie
Să mă sfârșesc încet în casa mea de țară
Si să dansez cu sufletul pe o frânghie.

Mă afund uneori în pădure
Cerșesc cuiva o mână de cenușă
De frică să nu pierd cărarea între buze reci
Când soarele se freacă de umede poteci

Vom pedala zile întregi
Spre casa soarelui răsare
Legăm pe drum prietenii
Culcăm cu noi fete sprințare..

In oaze verzi pe unde trece vântul spre fântână
O sa jucăm la cărți o cupă chintă
(Ca doi amici bătrâni pe-o ață)
Si sora ta o să ne facă ceai
cu fard trecut prin fada viață

ne-om dezbrăca încet de vechea piele goală
să fie scandal în piață, să se bucure fetele
vom umbla doar cu pălării mari sombrero
să făcem baie lângă părăsita moară
întinși în soare fără de sfială
si ne-or fura tinerețea
si ne-or lătra câinii pustiului..

***
Reproducere - Pagina din "Veselia "1913 - cu multumiri lui Marius Dobrin