Ioana, poemul tau are asa, o "respiratie" de haiku care nu e haiku pentru ca are metafore. E interesanta aceasta abordare a ta, dar cred ca ti-am mai spus eu candva, demult, ca pentru poezia scurta este nevoie de multa experienta pe care tu ar trebui sa o acumulezi cu rabdare in timp, exersand intai poeme mai de amploare, mai dinamice. Eu constat ca tu te-ai oarecum "oprit" cam devreme la acest gen scurt (te citesc destul de frecvent cand am timp, desigur). Se vede ca "ai mai crescut" insa nu suficient inca pentru a da greutate cuvintelor putine, desigur asta este doar opinia mea. In plus, simbolistica desprinsa direct din poezia post-modernista sud-americana este deja mult prea consacrata ca sa mai poata conferi putina originalitate unor metafore ca "interior de semne", "iubiri de oase", "atingerea neasteptata a carnii". Pe viitor m-as feri de metafore prea multe in poemele scurte, revenind la ce spunea Blaga, "o metafora face poezia iar doua o strica". Succes, rabdare si perseverenta pe mai departe! Bobadil.