Curentul își vede năvalnic de drum,
Iar turma asemeni, se lasă sedusă,
Sunt unii ce-și caută locul propus,
Iar alții se-nghesuie-n față.
Târâți și amnezici, doar marfă de piață.
Pe maluri, mereu, altceva prinde viață
Ni-s visele turmă, curentul le poartă
Visăm la comandă, pierduți pentru soartă.
Puhoiul mă poartă, din turmă sunt unul,
Și locul îmi caut, mi-e greu, nu-l găsesc
În frunte, la mijloc, pe margini, puhoiul
Mă-nghite, mă pierde, nu mă regăsesc.
Mă-ntorc împotrivă, las turma să curgă
Încerc să recapăt, controlul pierdut,
Șuvoiul e abur, ce-ncet condensează,
Îmi ia viitorul și-l plouă-n trecut.
M-apropii de mal, m-arunc de pe val
Si urma se-afundă-ntr-un Eden prezis
Respir și-n plămâni înflorește speranța
Căci visul descris, se-mplinește-n alt vis.
- children mind -
Experiment literar:
Comentarii
bobadil -
Costel, mi-a fost greu la inceput sa citesc poemul tau, cred ca are prea multe virgule printre alte abuzuri gramaticale si semantice: "incerc sa recapat, controlul pierdut" si mai sunt, Doamne cate mai sunt ! Poate ca poemul tau ar trebui editat, redus la factura de la electrica (cea care se ocupa desigur de problemele curentului) si apoi repostat, dar versiunea actuala trebuie salvata neaparat undeva. Eu cel putin asa am facut. Printre multe altele,"ma-ntorc impotriva, las turma sa curga" e absolut genial. Multumesc pentru lectura, Andu
Cosmacpan -
Bună Andu, Am plătit factura și m-am condensat Luna își revarsă, spaima peste sat. A Second version Viața curge între maluri Turma-i mai mereu sedusă Căutați suntem de soartă Vise sparte printre valuri Ca legumele din piață Schimbăm coșul pe-astă viață Amnezia ne îngână Vise avem la îndemână. Puhoiul și turma sunt una Mă caut, nu ma regăsesc Supus îmi plătesc factura Curentul se taie. Trăiesc. Încerc ieșirea din valuri Speranța mă trage pe mal Sunt liber, fără de hamuri Și n-am ochelarii de cal.
bobadil -
Imi place ca lucrezi pe texte... asta este rostul unui atelier literar. Niciodata nu am fost deacord cu cei care spun: nu schimb nimic, de parca ar fi Nicolae Labis. Nu suntem dragilor Nicolae Labis, niciunul, asta e! Costele, in varianta asta te regasesc mai mult si imi place. Mai trebuie vazut acolo la "turma-i mai mereu" acel "mai-mai" adica. Andu