aplecată cu grație- aici am un veșmânt aproape transparent
de balerină
iar dincolo în picioare- pe veșmânt apar flori mari de margarete

aici profilul meu sapă în umbra
unui zid strâns cutat ca materia grea a unui aluat
ca un borhot de granit se revarsă peste orice deschidere
mușchi cangrenat
pe verso desenul trupului
meu se împuținează cu o mișcare bruscă a foii
zidul se revarsă acum și peste mine cu mozoleala de mortar
ce se strânge repede circular în jurul
gâtului coboară pe umeri foșnind gros/ mai departe

pe altă fantă postura nouă: arlechin trist cu mâinile îndreptate în față spre noi
pe verso: cu o mână împinge-nainte aerul să nu lase loc nimănui
cu cealaltă-și acoperă chipul fiindcă i-l știu

pe față: nemișcată cu mâinile în lături
în mine e înmormântat cineva
pe verso:îmi decupez umbra și-o întind la uscat

aici într-o rochie albă cu alt trup pe care-ncerc să-l cunosc
sub mătase pâlpâie lanțuri
foșnetul pe care-l fac ridicând poala de crin
tulbură somnul unei păsări care se- înalță lângă mine
aripile sunt îndreptate în sus
pe verso- cealaltă mișcare a zborului cu aripile în jos

în fiece clipă ating ușița secretă a clipei următoare în care voi intra
sunt împrăștiată ca în cărțile de ghicit
aici sunt încolăcită ca o piatră
doar ideile lucrează-n întuneric. o piatră. zumzet sfărâmicios
dincolo un zeu obosit se așază pe mine

deschide: cineva mă coase acum într-o piele străină
de sub noi pleacă o potecă roșie
până la zidul de pe partea cealaltă
pe varul alb se profilează un bărbat în salopetă albastră
care-ncearcă să mă prindă de trupul nou
când sar coarda sus-jos-sus-jos
peste versul acesta mic al meu reptil