Acest text se află în Șantier
Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi de chei,
scrâşnete punând lacăt la gura ce ascunde
dialogări dintre femei şi şerpi cu clopoţei,
dulcele delir al unor patimi muribunde.
Cancanuri la parter, manele, cocote şi peşti prin beznă preumblă...
Bravează clica de poltroni, pentru bani mecena se prostituează...
Mă-nfiază, tu, stea singuratică, să strălucesc cu a ta umbră
pe un munte de lumină şi, lucid, să-mi curm zilele cu o rază.
E noapte şi sub tăişul alb al Lunii lira bardului păleşte.
E anarhie, cu alcoolici şi satrapi benchetuind pe-un piedestal.
E întuneric şi deasupra mea un înger priveghează lupeşte.
Îmi scrutează demonul lacrimile cu ochiul treziei chirurgical.
Mai palid pare iarna, pe o arteră sângerând,
prădătorul ce-a căzut în ghearele nimfei de pradă.
Melancolia-l escortează pe marele înfrânt
cu o mare de făclii prin labirintul de zăpadă...
Privind la eclipsă, costelivul sihastru
aude carnea fremătând sub sorii cu pete,
şi simte-năuntru cum deşertul albastru
îl sărută cu foc, îl devorează cu sete.
Ghilotinează-i, Doamne, strigătele în amurg,
ca noaptea târziu, de pe eşafodul Lunii,
să-şi audă geamătul rostogolindu-se în gol,
pe treptele înalte ale rugăciunii.
Dezleagă-i zilele, bunule Domn,
de noaptea celor bolnavi de nesomn.
Comentarii
curma-mi-as zilele de-un costeliv sihastru!
Sancho Panza -
Eugen, imi pare rau ca trebuie sa o spun, dar bulbuceala asta de rime si "expersii frumoase" nu (prea) convinge. Ti-a spus-o si Virgil, ti-a spus-o si Dorin (in felul sau mai hatru)...eu am stat in cumpana daca sa o spun cu menajamente sau frust. Am ales a doua varianta.
Nu ma deranjeaza faptul ca textul are rime, ma deranjeaza calitatea lor!
Nu ma derajneaza nici tema romantica, ci faptul ca o manuiesti cu stangacie.
Nu ma deranjeaza nici abundenta figurilor de stil, ci faptul ca ele nu reusesc sa trasmita nimic si isi pun piedica una alteia.
Unii spun ca pentru a scrie multumitor poezie, trebuie sa citim, la randul nostru, multa poezie; asta poate fi o conditie necesara, dar nu intotdeauna suficienta. Eu nu spun ca aici se simte lipsa lecturilor. Nu imi permit sa recomand o bibliografie; cel mult te-as sfatui, daca-mi ingadui, sa privesti scrisul cu ceva mai multa detasare. Nu-i nicio drama ca nu suntem toti facuti pentru poezie, cu siguranta fiecare din noi poate excela intr-un domeniu sau intr-o modalitate de expresie care i se potriveste mai bine. Totul e sa nu ne pierdem cu firea pana cand le identificam.
Răspuns
Bott -
Adriana, vreau să-ţi mulţumesc tare de tot pt. acest comentariu elaborat şi o spun fără nici o umbră de ironie. Nu sunt dintre cei ce se pierd cu firea, în consecinţă comentariile negative, ironice şi sau depreciative nu mă demoralizează ci mă fortifică şi mă ambiţionează să mă autodepăşesc. Acest text, ca şi cel postat înainte sunt texte mai vechi; de mult nu mai scriu în această manieră. Dar am vrut să aud în legătură cu ele câteva păreri. Sînt de acord cu tine când spui că există anumite stângăcii în exprimare. L-am revizuit de mai multe ori şi nu am mai putut să introduc nici un fel de modificări.
Am încercat pe cât posibil să evit rima facilă(Verb-verb; adjectiv-adjectiv), dar şi pe cea artificială sau căutată şi cred că mi-a reuşit într-o oarecare măsură.
Totuşi miza nu a fost pusă pe rimă, ci pe conţinut. Scriu din plăcere şi pun suflet în ceea ce scriu.
Îmi pare nespus de rău că textul nu îţi transmite nimic. În schimb mie, când mă gândesc la perioada în care a fost conceput, îmi transmite multe lucruri.
Oricum, sper ca următoarele texte să îţi transmită măcar un dram de emoţie.
Cu stimă şi prietenie,
Eugen
stiu
Sancho Panza -
ca orice text are importanta lui, pentru autor. si mai stiu ca am mai citit texte de-ale tale - diferite. spui ca acesta este vechi, ok, asteptam unul nou!
eu, cel putin, chiar astept!
inca ceva: si eu consider ca nu forma trebuie sa se inchie esajului, ci invers; doar ca ea, forma, se razbuna dinamitand mesajul atunci cand o neglijam prea mult.
fara resentimente...sper.
doua litere lipsa
Sancho Panza -
nu forma trebuie sa se inchine mesajului.
scuze.
Nu,
Bott -
nu sunt resentimentar; încerc să evit pe cât posibil anumite disensiuni personale sau certuri care se iscă uneori în lumea virtuală. Întotdeauna am încercat să-mi focalizez atenţia pe texte şi nu pe autorul său. Şi las de obicei semne de trecere sub textele în care îmi place ceva, nu neapărat totul. Şi eu îţi citisem pe alte site-uri mai multe texte, scrise în diferite registre şi lăsasem semne de lectură la unele din ele care îmi plăcuseră în mod deosebit.
Oricum, încă mai caut moduri noi de exprimare, temele rămân aceleaşi, nu se schimbă.
Mulţumesc pentru revenire,
Eugen
De ce atelier?
Bott -
Nu sunt de acord cu decizia luată de editor. Nu este un text de atelier.
Aştept nişte explicaţii.
Cu stimă,
Bot Eugen
câteva considerenta
a.a.a. -
Salut, Eugen!
...Fără a ţine morţiş să dau vreun verdict, aduc în discuţie unele observaţii care ar putea trece drept argumente pentru întrebarea ta - "de ce atelier"
Referindu-mă la tehnica exterioară, foarte pe scurt:
* versificaţia este nulă. Şi nu mă înţelege greşit. Ştiu că se pot reuşi prozodii extraordinare prin combinarea ritmurilor cu metrul. Dar pentru aceasta trebuie să cunoşti ceva tehnică şi să ai o ureche muzicală dezvoltată. Nu ştiu cum e cu urechea ta, dar, cert, tehnica versificaţiei nu o deţii. Rimele, ca s-o luăm dintr-un loc, nu se aud bine, dacă nu sunt susţinute de ritm. Apoi, rimele facile nu înseamnă a rima verb cu verb ori subs. cu subst.; pentru ca o rimă să fie facilă, banală, dacă vrei, mai este nevoie de o condiţie: în afara ca cele două cuvinte să facă parte din acceaşi categorie gramaticală, ele trebuie să aibă şi terminaţii multiple. Astfel, o rimă facilă ar fi: casă-masă, unde, pe lângă faptul că se rimează subs. cu subst., terminaţia "a-să" este multiplă. Tot aşa, ochii-rochii, nu este o rimă facilă (perimată da); chiar dacă se rimează subst/subst/ terminaţia "o-chii" este extrem de rară. Dacă tot vrei ca rima ta să fie una mai personală, îţi recomand să te apuci de rime compuse, deşi e infernal să mulezi sensul; dar asta înseamnă arta - constrângere, nu?
* despre tenica interioară, la fel de scurt:
*luăm:
"Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi de chei,
scrâşnete punând lacăt la gura ce ascunde"... uitându-mă la forma verbului "scrâşneşte", îmi dau seama că subiectul său este "zăngănitul". Şi apar 2 pb: 1. virgulă între subiect şi predicat,şi 2. zăngănitul scrâşneşte?! Chiar şi pentru o metaforă este prea mult. Există şi o logică a metaforei. Ei, eu, ca cititor, după aceste versuri nu citeam mai departe. Şi totuşi:
* disonanţe: şi şeripi/ cu clopoţei
*inversiunile au tentă patetică: dulcele delir. Îţi recomand călduros să renunţi la ele.
Şi aici mă opresc. Textul este lung şi, crede-mă, abundă în erori de toate tipurile.
Ce-ţi pot "ura": dacă vei continua pe această latură clasică, încearcă să-ţi insuseşti tehnica de-a versifica. Fă-o aproape de perfecţiune ori deloc. Nu cred că ai "dibăcia" de-a combina formele clasice între ele ori, mai mult, clasicul cu modernismul. Însuşeşte-ţi un tipar: aş recomanda iambul endecasilabic (ritmul iambic, 11 silabe). Este relativ uşor de atins şi acoperă o vastă câmpie tematică. Caută simplitatea adâncă. Când cineva va citi un text de-al tău, îţi va repeta din el un vers şi-ţi va spune că şi el putea scrie acel text, atunci să stii ca eşti pe calea cea bună; renuntă la inversiuni, nu amesteca arhaisme cu neologisme, sugerează nu descrie, nu abuza de ambiguitate, dar nici nu o ocoli, şi da, la un text scris, citeşte barem 20.
...Dacă tot ce am scris eu iţi era cunoscut, îmi cer scuze.
O zi buna!
Adrian,
Bott -
Mulţumesc pt. comentariul pe care l-ai făcut pe text. Îţi dau dreptate în ceea ce priveşte rimele. În prima strofă citeşte mai atent, fiindcă greşeşti când spui că am pus virgulă între subiect şi predicat: e vorba de două substantive - "zăngănit" şi "scrâşnet" - nu sunt unul şi acelaşi lucru.
Apoi, textul de faţă nu îşi propune să concureze cu textele ce respectă toate canoanele prozodiei. Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric? Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri. Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj?
E adevărat, este un text perfectibil, o să văd ce modificări îi mai pot aduce...
Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu.
În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic.
Cu stimă,
Eugen
Mea culpa pentru afirmaţia cu
a.a.a. -
Mea culpa pentru afirmaţia cu virgula între s şi p. În loc de "scrâşnete", am citit "scrâşnEşte", de aia l-am crezut verb.
"Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric?" Răspuns: nu. Deoarece ea nu respectă nici măcar elementul "după ureche", Eugen. Inovaţie nu poate fi, deoarece lipseşte orice algoritm al formei.
"Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri." Bineînţeles. Ţine şi de ritm, care în textul tău nu există, ţine şi de metru, care, la fel, nu există, ţine de unitate stilistică, care la tine suferă, etc. Iată de ce nu cred că sunt prea categoric.
"Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj". Uite aici: "zăngănit/ patimi muribunde; uite şi aici: "preumblă/ curm/; aici: "lira bardului/ satrapi/ priveghează... şi nu am recitit decât 3 strofe.
"Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu." - aici nu mă pronunţ, nu sunt editor. Eu am vorbit doar pe latura acestui text. Dar s-ar putea să ai dreptate...
"În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic." - dacă tu ai impresia că atunci când am zis să citeşti n texte m-am referit la cele de pe net, te înşeli. Literatura e în bibliotecă. Acolo caut-o, şi nu vei mai fi dezamăgit.
Toate bune!
Adrian,
Bott -
când ţi-am zis de lecturi, mă refeream nu numai la cele de pe net, ci şi la cărţi din bib. mea personală. Dezamăgit mă lasă uneori doar ceea ce văd postat pe site-uri. Citesc foarte mult în timpul liber. Am postat şi în bib. siteului agonia texte din autori pe care îi citesc de ceva vreme.
Apoi nu cred că e ceva rău în faptul de a utiliza în text cuvinte care nu mai sunt uzitate. Uite, cuvintele pe care le numeşti tu arhaisme mie îmi sunt foarte dragi şi le-am folosit în acest text cu bună-ştiinţă.
Mulţumesc pentru revenire,
Eugen
parere
Virgil -
probabil că dacă textul ar fi mai scurt, mai puțin stufos, ar avea șanse să se salveze. în plus, prea multe cuvinte de legătură și prea mult retorism sec
aud Paşi pe trepte-aud,
queen margot -
aud Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi chei,scrâşnete
punând lacăt gurii ce ascunde dialogări dintre femei
şi şerpi cu clopoţei, dulce delir al unor patimi
muribunde.
Cancanuri la parter, manele, cocote şi peşti.Bravează
clica de poltroni, pentru bani mecena se prostituează...
Mă-nfiază, tu, stea singuratică, pe munte lucid, să-mi curmi zilele
cu o rază.
sub tăiş, Luna, o lira ce păleşte anarhic, printre alcoolici şi satrapi benchetuind
pe-un piedestal.un înger priveghează lupeşte, Îmi scrutează lacrimile cu ochiul treziei
chirurgical.
pe o arteră sângerând,prădătorul a căzut în ghearele nimfei
melancolia escortează pe Marele înfrânt
făclie prin labirintul de zăpadă...
Privind spre eclipsă, costeliv sihastrul aude carne
fremătând sub sori cu pete, simte-năuntru un deşert cum
îl devorează cu sete.
Ghilotinează-i, Doamne, strigătele de pe eşafodul Lunii,
să-şi audă geamătul rostogolindu-se în gol,
pe treptele înalte ale rugăciunii.
Dezleagă-i zilele, Bunule domn,în noaptea celor bolnavi
de nesomn.
________________________________________
eu asa am vazut poemul tau
Katya,
Bott -
Katya, mulțumesc pentru semnul de trecere și pentru varianta alternativă, și scuze pentru răspunsul întârziat (abia acum observasem comentariul tău).
La mulți ani!
Cu prietenie,
Eugen.