Un poem valoros, nu mă abțin să o spun, deși pe alocuri neglijent dar mai mereu Virgil este ușor neglijent atunci când hotărăște să scrie minimalist.
I-am spus-o ori de câte ori am avut ocazia, a scrie minimalist înseamnă a fi foarte atent la detalii... iar el aici scapă câteva, construcția verbală 'atât de.. încât' mult prea logică și deci prolixă, apoi 'un crucifix PE CARE nu mai poți găsi pe nimeni', poate cea mai nepoetică exprimare întâlnită de mine până acum la acest poet. 'crucifix pe care'... temă de reflecție domnule poet.
În rest, un poem valoros după cum spuneam, ideea este chiar excelentă, de fapt un fel de lait-motiv al poetului Virgil Titarenco, un izvor aproape nesecat de idei și ipostaze poetice. Problema pe care eu o semnalez mereu este că dumnealui, ca orice poet inspirat, este cam leneș și nu acordă suficientă importanță dezvoltării poetice a ideii.
Sau, pe românește, 'bate câmpii cu grație' uneori.
Una peste alta, felicitări pentru un text care, cred eu, poate sta la baza unei scrieri mai serioase mai focusate pe idee.
Margas