lucian -
cum aud urechile mele
Sună naiul ielelor amorfe în tâmplă!
Ecoul lor se sparge de a cerului ceafă.
Cad nopți după nopți cortine în turmă.
Munți de apă în jur vibrează a harpă.
Stelele moarte ca niște clape
Sfâșie cerul cu strigăte vii.
Cântecul pianinei celeste împarte
Moartea între morții, între vii.
Noaptea eternă ca o plasă de pești
Se întinde lumii care ascultă.
Te înfășori într-un ghem de povești,
Octavă ritmată în fluturi bătută.
Coarde imense vibrând se destramă.
Abia suferind existența clipei
Îți cuprind culorile într-o ramă,
Care dă înțelesului culoarea risipei.
Poezie:
Comentarii
Virgil -
Deși observ unele imagini care pot forma nuclee pentru poezie, încercarea asta de a circumscrie forma în rime mi se pare neinspirată și nefolositoare
lucian -
mă, frate, când apari tu primul cu comentariu, îmi pare că, ceilalți stau pe ganduri: "să scriu și eu ceva !?... mai bine tac." se poate și ca ei să nu mai aibă nimic de adăugat, ceea ce poate fi la fel de real, ca și părerea de mai înainte. mulțumesc de trecere și te aștept la fel de eficace, mircea.
Doru Lubov -
Mircea, ai rămas aici la o percepție blagiană a lumii, care nu îți aduce însă servicii. Îmi pare că nu ai asimilat poezia modernă, colo, de la Nichita Danilov, Ion Stratan, Bosbiciu, Chiper, Mălăncioiu, Cărtărescu, etc, încoace. Trebuie să parcurgi și poezia contemporană, chiar și pe cea a tinerilor douămiiști, indiferent că îți place sau nu, nu ai ce face, dacă vrei să progresezi. Și cred că vrei. :) Prozodia suferă în textul de mai sus. Ritmul e defectuos. Iar rimele sunt forțate (asculta-batuta, vii-vii, ceafa-harfa, tampla-turma, clape-imparte). Iti recomand folosirea unui Dicționar de Rime (există cel electronic, pentru computer, al Editurii Litera), plus studiul metricii (vezi Dicționarul de metrică și prozodie al Irinei Petraș). Textul de mai sus ți-l recomand să-l refaci în vers alb. Mai citim!
lucian -
multumesc doru! sfatul tau e foarte binevenit.