Sferă

imaginea utilizatorului Sword
uni-vers

Uite vezi? lumina asta e pentru oameni ca noi:
plutitori în alte sfere...
Sfera mea este perfectă, ca orice sferă de altfel,
sfera ta e de-o culoare nedefinită de blue d’auvergne
și-aș putea chiar invada acest înveliș luminiscent,
dar timpul meu nu este același cu timpul tău,
eu trăiesc odată cu Einstein si Picasso
cu facerea lumii și cu sfârșitul ei,
dar tu trăiești acum, aici și-atât.
Eu pot să mă preling lacrimă ruptă din soare,
tu vei rămâne identic cu tine însuți mereu.
Timpul tău stă.
Timpul meu a fost, este și va fi.
Suntem doua sfere...
prin ceea ce sunt te cuprind în mine
și te cunosc, dar nu mă cunoști;
și te iubesc, dar nu mă iubești;
și te vei sfârși când eu mă voi topi
în Universul acesta creat de mine.

Comentarii

Discursul e simplu, sensibil, încărcat de nesiguranță, de dorința de împlinire, într-un joc delicat și sincer în lumină! Repetițiile devin supărătoare: sferă, și, te. Ai un typo:"luminoscent", corect: luminiscent. Bine ai venit, Diana!

o luceafara si un muritor, povestea este una a dragostei neimplinite, o dragoste universala si unilaterala. remarc versurile:"eu trăiesc odată cu Einstein si Picasso cu facerea lumii și cu sfârșitul ei,", "Timpul meu a fost, este și va fi." unele schiopatari si greseala semnalata de ioana ar trebui sa o iei in seama si sa corectezi acolo! in rest e bine, si sa vedem... queen

spre final tinzi sa cazi intr-o banalitate nefireasca, zic eu. discursul este simplu, ingenuu, dar asta nu inseamna ca toata aceasta simplitate trebuie luata ca fiind direct ceva uimitor. civilul isi spune cuvantul iar uzanta, din pazate, si ea.

vă mulțumesc pentru aprecieri și critică, mie chiar îmi părea deosebită poezia asta.... am reușit să corectez. sper să nu mai am scăpări de genul acesta...