Virgil -
psalm de ianuarie
doamne
întotdeauna m-am întrebat
de unde știi clipa
cînd nu îmi mai doresc nimic
niciunul din lucrurile pe care mi le dai
cînd cobor inert
ca dintr-un tramvai înghețat
atîrnat de sîrmele nopții
fără să mai simt decît frigul mut
al singurătății
împreună cu tine la marginea orașului
în rîpa aceea
unde mor cîinii
și oamenii fără acte
iar tu îmi spui
rămîi aici mai la dos
spre dimineață
te voi lua cu mine
Poezie:
Comentarii
Finalul nu îmi sună foarte
Younger Sister -
Finalul nu îmi sună foarte bine. De exemplu "la dimineaţă" deşi are o tonalitate arhaică,dă senzaţia de atemporalitate, în alt context, în combinaţia dată nu sună foarte poetic.
cred că ai dreptate.
Virgil -
cred că ai dreptate. am modificat. mulțumesc.
Psalmii,
Younger Sister -
Psalmii, această formă de comunicare, de părtăşie cu divinitatea, caldă,apropriată şi totuşi incisivă, dureroasă, aducătoare de nelinişti, de mari întrebări, au acel ceva care nu te lasă să treci mai departe cu indiferenţă. Au acel ceva...
un pic cam intimă,
Dihania -
un pic cam intimă, în sensul rău. mi-au plăcut mult poemele din vremea zilei și nopții, a calului troian, a primăverii, textele dumneavoastră de anțărț sau pe acolo
dumneanoastra au sa incerce sa
Virgil -
dumneanoastra au sa incerce sa mai scrie si din acelea.
îmi place prima parte,
yester -
îmi place prima parte, mi-aș fi dorit un final mai puternic și am ceva cu "frigul mut al singurătății". poemul este un psalm reușit!
n-am reusit sa scap de
Virgil -
n-am reusit sa scap de privirea perspicace a lui Adrian. da, ai dreptate. si eu mi-am reprosat ca n-am avut suficienta rabdare si l-am postat cu aceasta parte a doua care nici pe mine nu m-a satisfacut. exista insa posibilitatea sa revin asupra lui. dar, multumesc.
Ce-mi place la acest text este
a.a.a. -
Ce-mi place la acest text este nuanţa de cuminţenie. Aş fi spus smerenie, dar mi-e teamă de acest cuvânt.
"cînd cobor inert
ca dintr-un tramvai înghețat
atîrnat de sîrmele nopții" - foarte reuşită această porţiune.
Am fobie, sunt profund înverşunat împotriva metaforelor în genitiv, dar sunt convins că există şi unele care nu doar că sunt inspirate, dar parcă se şi cer în context. Este cazul "sârmelor nopţii", pe care o găsesc faină.
La celălalt pol - "frigul mult al singurătăţii", unde atributul (mut) o mai şi aglomerează.
Un text plăcut.
ouch! pot sa jur ca am vazut
Virgil -
ouch! pot sa jur ca am vazut A.A.A. in loc de yester. probabil e din cauza de multitasking. prea multe monitoare.
Virgil,
yester -
Virgil, ești adorabil când mă confunzi cu oameni deștepți. Mulțam!
unica mentiune e cu referire
caminante -
unica mentiune e cu referire la "rămîi aici mai la dos". cred ca "mai la urma" ar suna cu mult mai ok. ba nu, mai e una. "frigul singuratatii" e putin cam comun pentru o poezie ca asta. retin si eu "cînd cobor inert/ ca dintr-un tramvai înghețat/ atîrnat de sîrmele nopții".
e frumoasa, de fapt nu ma deranjeaza atat de tare cand in poezie mai scapa cate un loc comun, important e ca are suficienta intorsatura originala, si de-ar fi numai versurile alea pe care le-am retinut si tot ar face-o remarcabila. iar finalul mi se pare chiar frumos, fara "dos"-ul ala.
oameni fara acte si câini mor
Vio_B -
oameni fara acte si câini mor peste tot. ai vrut sa spui, probabil, ca în "râpa aceea" sunt aruncati.
"mai la dos" a vrut sa insemne
Virgil -
"mai la dos" a vrut sa insemne "intr-un loc mai ocrotit de frig". ca si cum in rîpa aceea ar fi o scobitură unde ai fi puțin mai protejat de viscol.
regret ca cei ce citesc "frigul singurătății" se opresc acolo si nu citesc și următorul vers.
aș fi vrut "mai la umbră" dar nu mergea pentru că este/era noapte. ceva ce vrea să spună ceva despre umbra morții. anyway, există multe jocuri de imagini acolo. și mi se pare aiurea să mi le explic singur. recunosc, finalul putea să fie mai reușit.
Vio_B, da, toți sîntem peste tot. cu acte sau fără acte.
Cum "mai la dos"?
alma -
Cum "mai la dos"? :))
noteaza -> 4.
Virgil -
noteaza -> 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit.
DOS, dosuri, s. n. 1. Partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcții, a unei curți, a unei ființe etc. ◊ Loc. adv. De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratele(a); Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine. În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față. ◊ Expr. A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură. A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție). A da dos (la față) sau a da dosul = a se retrage; a fugi; a o șterge. A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie (cu cineva). În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe. ♦ Șezut, fund, fese. ◊ Expr. A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv). 2. (În sintagmele) Dosul mâinii (sau palmei, labei) = partea din afară a mâinii (sau a palmei, a labei). Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii. 3. Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect. ♦ Spec. Partea de dinăuntru a unei haine. ◊ Pe dos = a) loc. adv. (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) loc. adv. altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) loc. adj. (fig., despre oameni) sucit, ciudat, bizar. 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit. – Lat. pop. dossum (= dorsum).
e evident sensul și se folosește
Dihania -
e evident sensul și se folosește și-n afara moldovei sintagma asta, nu știu ce miră
Nu toată lumea trebuie să se
Younger Sister -
Nu toată lumea trebuie să se alinieze şi să poarte uniformă. Când creatorul a răsădit un câmp de flori nu le-a zămislit la fel pe toate. Ceea ce ne fascinează este adeseori tocmai diversitatea creaţiei. Arghezi nu s-a temut să fie el însăşi, amarnic şi scorţos, în ale sale "Flori de mucigai".
Avem în poemul acesta elemente de simbolism. Într-un registru determinat de alte simboluri precum râpă, de câini, de peisajul dezolant în care se află individul în momentul invocării divinităţii, cuvântul "dos" se integrează şi nu deranjează fondului lexical..
Marii creatori nu au intenţionat obligatoriu să fie douămiişti sau optzecişti. Ei au exprimat ceea ce le-a dictat duhul creaţiei în momentul respectiv. Ulterioare modificări pot de multe ori doar să dăuneze lucrării şi a dicta sau sugera cuiva cum să-şi desăvârşească lucruarea, ei bine asta ţine de subiectivismul fiecăruia.
Poemul poartă amprenta originalităţii şi susţin acest punct de vedere.