înmugureşti

imaginea utilizatorului Sancho Panza
***

ciocăne-n inima mea
puiul cu puf
de cais
sub aripă

să ridic
şi să
hei
şi să
rup
coaja uscată
în frig
peste clipă

Comentarii

nostalgie

Iată starea mea indusă de acest poem:

„Pasărea cu clonţ de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.

Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit
Pasărea cu clonţ de rubin...”

și

„Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.

S-o tai, se strică!
S-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.”

e

Citit cu plăcere. Las semn:

muguri renăscând
în sânul primăverii
parfumul vieţii

similitudini

Eu nu aș căuta neapărat similitudini în acest poem (ele sunt vizibile dar ce rost are la urma urmei?) ci aș remarca această construcție care îl face să vibreze... este o naștere aici, o vibrație asociată cu viața și o moarte frumoasă și roditoare, filozofică.. Frumos zis de autoarea inspirată. Îmi place și rima interioară (sunt un adept, recunosc) și aproape tot poemul, mai puțin finalul acel 'peste clipă' care aduce o metaforă grea de parcă din senin cade un trăznet. Acest 'peste clipă' rupe imaginea frumoasă de haiku. Părerea mea, sigur
Andu

mi-e teama ca

daca voi incerca sa modific, voi destrama tot.
textul asta, pe care Andu, generos, l-a numit poem, a venit pur si simplu la mine si-a zis "scrie-ma!". era asa de convingator, incat n-am putut sa ma prefac ca nu-l aud...

va multumesc pentru comentarii. si aveti grija la pacaleli. :)

re

Cristina, multumesc...:)

Calin, mare dreptate ai.