bobadil -
de fiecare dată când mi se-ntâmplă așa
pleava se așterne peste ochiul lunii
cu două-trei minute mai devreme sepia adoarme
și visează o mare
fără urmă de picior
de fiecare dată când mi se-ntâmplă să adorm
visând pun la îndoială invizibilul
și mă trezesc într-o lume în care
toți peștii suferă de lumbago
eșuați pe-un țărm de agată
dintr-un sud calcinat
iar eu
doar soarele, un leu al cerului
cu furia și mantia mea
de albine
Poezie:
Comentarii
lucian -
pentru fantasticul poemului si pentru imaginatia autorului, dar mai ales pentru faptul ca mi-a placut poezia de la prima citire, va rog sa acceptati gestul meu de a va acorda multe felicitari cu o penita.
bobadil -
Mircea iti multumesc mult, dar pe viitor te rog sa nu ma mai faci sa ma simt asa de batran :-) Sa auzim numai de bine, Andu