de fiecare dată când mi se-ntâmplă așa
pleava se așterne peste ochiul lunii

cu două-trei minute mai devreme sepia adoarme
și visează o mare
fără urmă de picior

de fiecare dată când mi se-ntâmplă să adorm
visând pun la îndoială invizibilul
și mă trezesc într-o lume în care
toți peștii suferă de lumbago
eșuați pe-un țărm de agată
dintr-un sud calcinat

iar eu
doar soarele, un leu al cerului
cu furia și mantia mea
de albine