note

imaginea utilizatorului bobadil

de fiecare dată când mi se-ntâmplă așa
pleava se așterne peste ochiul lunii

cu două-trei minute mai devreme sepia adoarme
și visează o mare
fără urmă de picior

de fiecare dată când mi se-ntâmplă să adorm
visând pun la îndoială invizibilul
și mă trezesc într-o lume în care
toți peștii suferă de lumbago
eșuați pe-un țărm de agată
dintr-un sud calcinat

iar eu
doar soarele, un leu al cerului
cu furia și mantia mea
de albine

Comentarii

pentru fantasticul poemului si pentru imaginatia autorului, dar mai ales pentru faptul ca mi-a placut poezia de la prima citire, va rog sa acceptati gestul meu de a va acorda multe felicitari cu o penita.

Mircea iti multumesc mult, dar pe viitor te rog sa nu ma mai faci sa ma simt asa de batran :-) Sa auzim numai de bine, Andu